Presa impotriva Justitiei?

La o actiune de cunoastere reciproca intre jurnalisti si magistrati, unde in jurul unei mese fara colturi si unii si ceilalti au fost dispusi sa spuna deschis ce nu merge in accidentata lor relatie, s-a identificat un punct nevralgic major: neincrederea reciproca. Jurnalistii au suspectat purtatorii de cuvant ai Justitiei ca ar ascunde informatiile de interes pentru presa si ca le-ar transforma in mesaje ciuntite, acoperindu-se cu interdictiile Codului de Procedura Penala sau Civila, pentru a escamota astfel neglijente, erori, incompetente sau chiar coruptie la nivelul magistraturii. Ca sa poata afla la timp cate ceva despre mersul unei cercetari penale si nu doar la sfarsitul ei, peste un an-doi, ziaristii s-au declarat indreptatiti sa utilizeze orice metoda, de la celebrele "surse neoficiale" pana la camera ascunsa. Jurnalistii au aratat cu degetul spre judecatorii sau procurorii care s-au ascuns sub pulpana Consiliului Superior al Magistraturii spre a nu fi trasi la raspundere pentru fapte care ar decredibiliza orice alt cetatean. Se intelege de ce adeseori presa a fost de partea acelui ministru al Justitiei care a cerut institutiilor din subordine transparenta si a fost dispus sa ofere informatii sau explicatii limpezi in situatii complicate. Jurnalistii de televiziune s-au plans ca nu li se ofera posibilitatea de a avea imagini care sa ilustreze informatiile, fiind obligati sa ruleze repetat imagini de arhiva, cand telespectatorii asteapta imagini proaspete, cu figurile principale in gros-plan.
Magistratii au marturisit ca sunt satui de jurnalisti care nu pricep nimic din mecanismele si procedurile obligatorii sau care folosesc aiurea termenii juridici. In plus si-au dezvaluit rezervele in legatura cu buna-credinta a unor jurnalisti care fac jocurile unor inculpati sau ale unor avocati, intrand astfel in categoria coruptilor pe care pretind ca ii vaneaza. Ei au adaugat exemple care arata ca se simt uneori asediati atunci cand trebuie sa ia o decizie (fie ea sentinta sau solutie intr-un dosar de ancheta), mai ales atunci cand opinia publica este manipulata sau indemnata sa nu acorde incredere Justitiei. Judecatorii au sustinut ca nu intotdeauna argumentul "interesului public" este sincer invocat de jurnalisti, fiindca mai sunt si alte interese, mai ales comerciale, de unde si excesul de senzationalism din presa. In fine, respectarea dreptului la imagine si viata privata, a prezumtiei de nevinovatie, obligatorii atat pentru magistrati, cat si pentru jurnalisti, sunt incalcate adesea de jurnalisti care dau verdicte mult inainte de a se fi incheiat procesul.
Toate acestea au fost confirmate in parte si de un raport alcatuit de Transparency International. Pentru a "impaca" presa si justitia, dialogul a fost un pas la care se adauga cateva cerinte identice de ambele parti: onestitate, rigoare profesionala, transparenta in spiritul regulilor proprii, comunicare fluenta, profesionista.

---

Despre autor: