Zilele acestea, cel mai batran ziarist evreu din Iasi, Pinchas Braunstein, vechiul corespondent al marelui ziar evreesc "Judisches Tagelblat" din New-York, cotidianul strict traditional si scris intr'un stil religios, si-a sarbatorit jubileul de saptezeci de ani - fara insa ca un ziar din localitate sa fi semnalat macar cateva randuri pentru sarbatorit.
Dupa cum se stie si ziarul "Ziua" a avut onoarea de a-l avea printre colaboratorii sai pe d-l Pinchas Braunstein. In orasul nostru se afla o asociatie de presa a ziaristilor si de ce oare a fost cu totul uitat un vechiu profesionist? Si ziaristii cari stiu foarte bine ca ziaristica inseamna lupta si atunci se naste intrebarea pentru ce a fost neglijat acest eveniment ziaristic a unui luptator de presa. Si daca din motive necunoscute de noi nu s'a acordat nici o atentiune cuvenita sarbatoritului, am crezut ca e de datoria noastra de a semnala aceasta sarbatoare in lumea presei romanesti.
Aci in Podul Ros, vestitul gheto din Romania, intr'o familie de meseriasi s'au nascut cei doi frati Mendel si Pinchas Braunstein - primul se leapada de profesia parintilor sai schimband meseria de zidar in aceia de zidar spiritual si emigreaza in America. Si al doilea frate Pinchas ramane la Iasi ca zidar, dar din cand in cand se mai ocupa si cu zidaria spirituala, contribuind cu o piatra si ciment literar, cu numeroasele sale corespondente atat de venerate de cititorii ziarului mai sus amintit. Ani dearandul a fost unul dintre cei mai buni colaboratori ai ziarului "Ziua". Iesenii care trec azi prin str. Bratianu si gasesc aci intr'o regie un batran care vinde tigari "Meseriasi" nu stiu ca acest vanzator el insusi e un fost meserias, iar cei care cumpara ziare de aici, putin la numar, stiu ca batranul vanzator a fost si ziarist. Si cand am aflat ca ziaristul Pinchas Braunstein si-a sarbatorit singuratic intru fumul tigarilor meseriasi jubileul de 70 de ani, mi-am pus intrebarea cu ce as putea inveseli pe acest distins fost coleg. Mi-am amintit ca auzisem cu mult timp in urma chiar din gura ziaristului ca singura lui resemnare ar fi sa apara o recenzie intr'un ziar romanesc despre cartea fratelui sau Mendel. Am gandit ca fata de iubirea frateasca dintre acesti frati voiu inveseli pe batranul ziarist cu ocaziunea jubileului sau scriind o recenzie asupra lui "Klavel Mibachan", si am trimis la Pinchas Braunstein cerand cartea. Exista oare o dovada mai mare de mantuire decat o carte despre tara stramosilor? Am pus cartea pe masa mea de lucru amintindu-mi cuvintele de juramant sacru ale israelitilor - "De te voiu uita Ierusalime !". Nu te-am uitat nici noi cei de la "Ziua" - dle Braunstein !