Tulcea a pastrat din marturiile si amintirile tuturor neamurilor care au trecut prin ea: aprigi cuceritori, talentati navigatori, priceputi negustori....

Putin din Stanbul, putin din Elada, o parte din Don (cu tot cu cazaci), o parte din hoarda lui Gingis-han, mai multe urme de India (cu usoare amprente musulmane), o particica din Ucraina, alta din Armenia... Un minaret se ridica peste cladirile uneia din stradutele care se pierd spre faleza. Candva stapanea tot orasul de la inaltimea sa. Mai incolo, steaua de pe o sinagoga ingramadita de blocuri priveste stingher prin zabrelele unei porti zagazuite cu lant gros. Biserica lipovenilor vegheaza cu seriozitate din barbile sfintilor (sau ale batranilor pescari din Delta?) in murmur de slavona... Biserica grecilor... Biserica armenilor... Toate, adunate la gura Deltei, in Tulcea.

MUSULMANII. In urma cu un secol, Tulcea era o mare tacere in timpul Ramadanului, postul sfant al musulmanilor. Pe atunci insa, orasul respira dupa legi si stapani otomani. Azi mai sunt in Tulcea cam 1.200 de musulmani - turci, tatari si cativa albanezi. La geamie, intr-o seara din Ramandan, n-am gasit insa mai mult de 20 de barbati. ""Societatea s-a schimbat. Oamenii trebuie sa alerge mult ca sa supravietuiasca. Nu mai au timp sa vina la geamie"", ii scuza hogea Nurettin Hamdi.

La Tulcea, nici un negustor albanez nu-si mai lauda cu voce tare pe strazi braga si alvita. Suberekul (placinta cu carne sau branza) la care erau atat de priceputi turcii se ingramadeste in vitrine langa pizza unsa cu ketchup, iar sara-iliile si baclavalele se pitesc pe dupa torturi cu fotografii si prajituri cu nume frantuzesc.

Citeste si:

BALURILE GRECESTI. Grecii din Tulcea au ramas cu biserica, sala elena - care le-a fost de curand retrocedata si... amintirile. In oras, mai sunt azi cam 500 de greci. Bunicii si strabunicii lor au fost navigatori, negustori. Tineau coliniale (bacanii care se mandreau mai ales cu mirodenii si cafea), dar si multe din cherhanalele din Delta.

Sala elena, care a functionat ca cinematograf in vremea comunistilor, s-a intors la comunitatea greaca. ""Bunicii nostri tineau acolo celebrele baluri grecesti, la care erau invitate toate etniile din oras"", povesteste Ecaterina Gheorghe, o grecoaica din Tulcea care tine la traditie.

INCHIRIATA PE.... LUMANARI. Nici pe cunoscutii bijutieri si ceasornicari armeni nu i-am mai gasit la Tulcea. N-am mai admirat tesaturile pe care negustorii armeni le purtau pe multe corabii pana sa le descarce la portile Deltei. Vreo zece armeni au mai ramas in oras. ""Biserica armeneasca a fost inchiriata crestinilor ortodocsi pe... lumanari. Pentru ca o folosesc, ei ne livreaza lumanari pentru celelalte biserici ale noastre. A fost un noroc la urma urmei, deoarece cladirea a fost astfel pastrata in stare buna"", spune Constantin Tacorian. ""Cel mai bun prieten al baiatului meu, pe vremea cand avea vreo 14-15 ani, era un turc de aceesi varsta cu el. Intr-o zi l-a auzit pe turc discutand despre genocidul din 1915, impotriva armenilor. «Nu stiu ce o fi avut bunicul meu cu bunicul tau atunci. Caci ma uit la tine... si tu esti un baiat atat de simpatic», ii zicea turcul baiatului meu"", isi aminteste zambind Constantin Tacorian.

RUGÃ…CIUNE. La geamia din Tulcea