A ajuns sa castige un milion de euro din vanzarea stufului romanesc pe pietele vest-europene. Un om de afaceri din Tulcea vinde rogojini bogatasilor din Germania.

De la sfarsitul lui noiembrie si pana la inceputul lui aprilie, taietorii de stuf isi parasesc familiile si se retrag in Delta. Pentru ca asta e vremea cand se strange stuful. Muncitorii stau acolo sase luni pe an, in frig si umezeala. Sarbatorile de iarna tot acolo le petrec. Lucreaza nepodidit la taierea acestei materii prime neexploatate inca indeajuns in Romania.

Ne-am intalnit la Tulcea cu un om de afaceri de-al locului, a carui firma se ocupa cu taierea si transformarea stufului si a rachitei in rogojini. Mai mari sau mai mici, mai scumpe sau mai ieftine - functie de marime si posibilitati. Investitorul s-a orientat spre aceasta afacere in a€™91, cand un italian l-a rugat sa-i trimita niste stuf made in Romania. A avut in primul an profit de 40.000 de dolari. Acum a ajuns la o cifra de afaceri de un milion de euro. Bani, nu gluma. Pe care nu-i mai obtine din comertul cu Italia, ci cu Germania.

Citeste si:

DELTA, O NESECATA SURSA DE BANI. Ironia e ca in timp ce in Delta doar saracii isi pun pe case maldare de stuf, in Germania, bogatii sunt singurii care-si permit sa-si inveleasca vilele cu trunchiul acestei plante. Costurile de productie si transportul in Vest sunt cam piperate. Probabil ca pretul final este justificat si prin faptul ca tulceanul nu jumuleste la discretie Delta, ci dispune de propria sa amenajare, de circa 2.000 de hectare, nu departe de oras. De aici, producatorul de rogojini reuseste sa obtina circa o mie de tone de tulpini gata fasonate.

Pentru rogojinile din stuf, cusute cu nailon si ajunse in Germania, taietorul care isi pierde sase luni pe an departe de familie primeste aproximativ opt milioane de lei vechi pe luna, iar femeile care lucreaza la razboaiele de tesut stuf sunt platite cu cinci milioane. Oamenii pe care i-am intalnit la fabrica de rogojini sunt anosti. Murdari, haituiti, robotizati. Afara, in curtea cu utilaje grele, cinci-sase caini se plimba nestingheriti printre mormane de paie si praf, pe langa o barca rasucita si o limuzina de lux. Paznicii cu patru picioare nu necesita salarii, ci doar o ingrijire ireprosabila. Restul e supunere totala si paza pe masura. Dintre ei, cel mai fioros pare Igor, o namila neagra, legata de tancul cu motorina. Nimeni nu indrazneste sa se apropie de el. In afara stapanului. Uriasul patruped, pe numele sau intreg Igor Smirnov, se trage dintr-o familie transnistreana. Cainele, care seamana teribil cu un pitbull, este ""un terorist, rupe tot"", spune stapanul sau.

CU MILOAGA DUPA APA