De-a lungul Dunarii de Jos, un razboi naval se duce de zeci de ani: barcile din lemn sunt atacate de cele din fibra de sticla. Industria omoara traditia si in Delta, iar lotcile se scufunda in defavoarea barcilor sintetice, mai usor de construit si mult mai profitabile.

Nea Vanea Ivanov, un lipovean get-beget, din acela cu barba lunga, stufoasa, si ochi albastri ca Dunarea, este ultimul marangoz din Delta. Multi dintre ei s-au lasat de acest mestesug si s-au facut electricieni si zidari. Mai sunt si alti constructori de barci din lemn in Tulcea, dar aceia care au mostenit meseria din tata in fiu, ""nascuti si crescuti la barca"", au disparut. Nea Vanea vorbeste cu dispret de falsii marangozi, numindu-i ""autointitulati"". Un cuvant care suna in mintea lui nea Vanea la fel de urat ca ""kitsch"" in lumea artistilor plastici. ""Daca esti cizmar, fa-te cizmar, daca esti electrician, fa-te electrician, daca esti marangoz, fa-te marangoz.

Un marangoz care se face cizmar nu se potriveste"", vorbeste Vanea in timp ce ciocaneste lemnul dintr-o barca batrana de pescari: in functie de sunetul pe care il scoate lemnul la lovire, isi da seama cat de rezistenta mai e scandura din barca de pescuit adusa la reparat. ""Uite, aici e putred, aici tine.""

LUCREAZA CU OCHIUL. Un marangoz din tata marangoz, din bunic marangoz nu da niciodata gres. Nu face niciodata barci care sa se scufunde. Are in sange linia de plutire a Dunarii. ""Noi nu lucram niciodata cu cumpana, lucram cu ochiul. Trebuie sa ai ochiul format.""

Citeste si:

Pentru a ne convinge cat de mult talent iti trebuie pentru asa o indeletnicire, ne duce in depozit, de unde scoate o placa pe care sunt trasate liniile a mai multor tipuri de coaste de barca. Incepe sa insire cifre peste cifre, dimensiuni peste dimensiuni: ""Aici e patru treizeci, aici trebuie sa fie patru treizeci. Daca nu ai ochi, gresesti si iti iese barca stramba. Stii cat de greu se face trasajul pentru o coasta?"", ne intreaba lipoveanul de 50 de ani, indoind in mana un metru de tamplarie.
procedee. O lotca de-a lui Vanea Ivanov se face din doua tipuri de lemn: stejar si brad. Stejarul, lemn de esenta tare, e pentru scheletul barcii, bradul e folosit pentru captuseala, pentru ca e rezistent la apa si putrezeste greu. Dupa ce se bate lemnul, se unge totul cu catran pentru a nu intra apa la bord. O lotca, daca e intretinuta bine, rezista fara probleme 30 de ani. Iarna, cand este scoasa pe mal, trebuie acoperita cu stuf, sa nu transpire. Primavara nu poate fi relansata la apa fara sa fie mai intai raschetata si catranita.

Vanea isi aduce aminte cu drag de vremurile cand in Delta Dunarii pluteau doar lotcile. Acum, rezervatia e tulburata de motoarele barcilor din fibra de sticla. Pentru ca doar pescarii din Delta mai folosesc lemnul, marangozul lipovean s-a reprofilat pe piata din afara. Acolo strainii excentrici cauta mai mult lemnul in defavoarea fibrei de sticla. A primit de la italieni si olandezi comenzi de corabii adevarate. Chiar in atelierul lui troneaza scheletul unui mini-galeon, care aduce a corabie de vikingi. In aceasta ambarcatiune adusa din trecut vor incapea lejer 15 persoane.

24 DIN 24. Strainii saturati de atata fibra de sticla sunt dispusi sa plateasca si 15 mii de euro pentru o astfel de barca, unde vor avea masa de protocol, iar pe punte vor fi bancute de jur imprejur. Vanea munceste la o astfel de corabie trei luni, ""24 din 24"", cum zice el. Pentru ca e atata munca la barcile din lemn si vazand cat de profitabile sunt cele din fibra de sticla, ultimul marangoz din Delta a vrut la un moment dat sa fraternizeze cu inamicul. ""M-a tentat sa ma apuc de barci din fibra, dar nu m-a lasat sufletul. Barca din lemn e mai greu de facut, dar mult mai frumoasa."" In curtea lui nea Vanea sta rasturnata o imensa barca din fibra. Este sparta toata si marangozul vrea sa-i acopere gaurile cu lemn...

MAI IEFTIN