Italienii au incurajat-o pe Elena Filip sa isi caute dreptatea si sa lupte pentru o viata demna. Dupa 20 de ani petrecuti ca maestru cofetar la Brasov, Elena a schimbat macazul si a devenit studenta la scoala de asistenti socio-medicali. In articolele despre prostituatele masculine si despre copiii exploatati la Milano nu am intentionat sa manjim imaginea tarii. Ci sa aratam ""vanataile"" ei. Daca unii cred ca aducem deservicii si urmarim spectaculozitatea, inseamna ca mai au nevoie de inca 100 de reportaje care sa le arate unde este suferinta. Acum sa vorbim despre o femeie plina de vointa, care nu a ingenuncheat tentatiilor vietii de emigrant. Elena Filip a plecat din Brasov acum patru ani, din cauza ca nu-i erau recunoscute meritele la locul de munca. A lucrat 21 de ani in domeniul alimentatiei publice si a plecat din tara de pe postul de maestru cofetar la un hotel din Brasov. In a€™99, Elena Filip a luat premiul I la un important concurs de specialitate. ""De pe urma rezultatului meu au beneficiat sefii si favoritii lor. Plecau la schimburi internationale si pe mine nu ma trimiteau. «Tu ai un defect: nu esti maritata», imi radeau in nas, acordandu-si mariri de salariu si fluturand diploma pe care o castigasem eu"", spune Elena mahnita cand isi aminteste de salariul de 3 milioane de lei. Lucra sambata, trudea si cate 12 ore intr-o zi pentru a capata aprecierea superiorilor. La varsta de 38 de ani si-a luat inima in dinti, un bilet de autocar la Milano si ""am invatat sa nu ma mai las calcata in picioare"". EXPERIENTA. Ajunsa in Italia, Elena a muncit un an la o pasticceria, cofetarie. Nu a rezistat mai mult timp, din cauza invidiei romancelor care lucrau cu ea. O vorbeau de rau la patron, spuneau ca e curva, ca nu isi face treaba, ca era numai buna de trimis la prostitutie, iar angajatorul a inceput sa ii faca avansuri si sa ii aduca reprosuri ca nu isi face datoria. ""Am ramas prietena cu multe romance, ne intalnim la biserica, de sarbatori. Dar nu mai vreau sa le vad in viata mea pe cele de la pasticceria, m-am ales numai cu vorbe urate de la ele"", cumpaneste Elena si marturiseste: ""Dupa ce o sa termin cursurile de asistenta socio-medicala, o sa il dau in judecata pe angajatorul italian pentru modul urat in care s-a purtat cu mine"". La 42 de ani, Elena Filip este studenta la o scoala de infirmiere. Si pentru ca nu vrea ca alti romani sa mai treaca prin ce a trecut ea, a vorbit cu o avocata sa il cheme la judecata pe patronul italian care nu i-a platit ultimele salarii si a injosit-o la serviciu. PRIETENI. De cand traieste la Milano, Elena si-a facut prieteni printre italienii la care a lucrat. Dupa ce a plecat de la pasticceria a gasit de munca ""femeie de serviciu"" in casa unei batrane in varsta de 92 de ani. Ultimele luni de viata muribunda si le-a petrecut sub ingrijirea Elenei. ""Dupa ce a murit batrana, o doamna foarte simpatica, fiul ei a venit la mine si mi-a multumit pentru modul cum i-am ingrijit mama"", isi aminteste fosta ""badanta"". Alta prietena a gasit intr-o avocata. Acesta o sprijina in procesul contra patronului. Pe jurista a cunoscut-o cand lucra ca ""dama de companie"", ""badanta"" altfel spus ""servitoare"". Romanca isi povesteste viata in Italia si trecutul din Romania cu sentimentul ca nu exista motiv pentru care experienta ei sa apara in presa, zicand ca e doar o emigranta care vrea sa uite nedreptatile suferite in tara, cautandu-si dreptatea in justitia italiana. CARNE VIE. Elena isi aminteste cu vocea plina de revolta despre cum niste colege de serviciu au incercat sa o vanda ca prostituata unor traficanti. ""In primii ani de Italia am stat intr-un camin. Intr-o seara le aud pe doua colege vorbind despre mine. Ca sa ma duca pe nu stiu care strada, ca or sa obtina bani buni pe mine. Voiau sa ma vanda ca pe-o vita"", tremura Elena. A plecat din preajma lor, dar rememoreaza alta scena, din noaptea de Pasti. S-a imbracat cu cele mai bune haine si a iesit pe holul caminului sa intalneasca alti emigranti din Est pentru a merge la biserica. Langa ea a venit un barbat si i-a spus pe romaneste: ""Pentru cine te-ai imbracat asa? Iti dau eu ce-ti trebuie..."". In mijlocul periferiei ""clandestinilor"" de la Milano, Elena Filip a invatat sa nu isi denigreze tara. ""Ba chiar sunt o nationalista. Ieri, la spital, i-am zis sefei sa nu trimita in Romania pansamentele expirate, pentru ca tara mea nu are nevoie de gunoaiele lor"", iar italienii apreciaza la Elena patriotismul ei. NOUA VIATA. Am stat de vorba cu ea intr-o dimineata de septembrie, in fata cabinetului stomatologic dintr-o Policlinica de stat. Femeia tinea in mana tichetul cu numarul 29 si astepta la rand sa beneficieze de asistenta sanitara gratuita. ""Ma aflu in somaj, dupa doi ani munciti legal in Italia si am dreptul la servicii medicale. Ca somer, primesc lunar o suma suficienta sa imi platesc studiile, care costa 2.000 de euro, si sa ma intretin pana termin scoala"", zice Elena uitandu-se grabita cand la aparatul foto, cand la usa cabinetului. Fosta cofetara si menajera stie ca peste cateva luni, la absolvire va primi un post intr-un spital, un salariu lunar de 1.500 de euro si spera ca astfel isi va putea ajuta mama si fratii ramasi in tara. Elena incearca sa uite de amintirile de la serviciu, cand lucra la Brasov, si spera ca isi va recupera demnitatea de salariat in Italia, dupa ce il va da in judecata pe patronul de la pasticceria. JUSTITIE
""Am vorbit cu un avocat sa il chem la judecata pe angajatorul italian care si-a batut joc de mine. Despre ce am patit la serviciu, in Brasov, nu vreau sa imi mai aduc aminte. Am prieteni italieni care m-au invatat sa nu ma mai las calcata in picioare"" ONESTITATE
""Respect legea si beneficiez de drepturile de cetatean italian. In Romania am avut parte de experiente urate in spitale si la serviciu, desi eram in tara mea. Eu am avut puterea sa plec in strainatate, dar mi-au ramas acasa fratii si mama, batrana si bolnava"" - Elena Filip, 42 ani, Milano