Gabriel ANDREESCU: Scrisoare deschisa adresata Domnului George Maior,Director al SRI

Stimate Domnule Director,
Demersul meu de acum repeta demersurile anterioare din 1990, 1996 si 1997. Ma refer la solicitarea de a mi se acorda accesul la dosarul meu de urmarire informativa, pe care ceilalti directori ai SRI mi l-au refuzat. Dupa anul 2000, Colegiul CNSAS m-a anuntat si el, de mai multe ori, ca nu-l are. Daca si astazi, la 17 ani de la revolutie si cu trei luni inainte de integrarea in Uniunea Europeana, Serviciul Roman de Informatii intelege sa imi tina mai departe ascuns dosarul, inseamna ca pastreaza inca cordonul ombilical cu Securitatea pe a carei osatura a fost creat in luna martie 1990, de altfel in mod ilegal.
Dosarul meu de urmarire informativa dateaza cel putin din 1978, cand am fost anchetat prima oara. A doua ancheta am avut-o in 1979. Am simtit supravegherea ei atenta, dar urmatorul contact direct cu Securitatea l-am avut de abia in anul 1987, cand am fost arestat. De la sfarsitul lunii ianuarie 1988 am fost anchetat de Directia a IV-a a DSS in stare de libertate si supravegheat 24 de ore pe zi, am fost chemat la interogatoriu sistematic, am fost trimis din Bucuresti la Buzau, in domiciliu fortat, iar in zorii zilei de 22 decembrie am fost arestat din nou si dus la arestul Securitatii. Ceea ce inseamna ca multimea materialelor informative adunate in cei peste 12 ani de urmarire severa trebuie sa ocupe un spatiu considerabil.
Cand mi-am cerut dosarul in 1990, fiind membru al CFSN, mi s-a raspuns ca dosarul meu a fost dat la topit in timpul evenimentelor din decembrie. Exista multe motive sa consider sustinerea de atunci drept falsa. Cel mai convingator ramane faptul ca am primit acelasi raspuns cu privire la Jurnalul lui Gheorghe Ursu si totusi, la putin timp, l-am avut in mana in timpul unei investigatii. Oricum, trebuie sa existe cel putin dosarul meu microfilmat.
La repetarea cererii in 1996 mi-a fost dat minusculul dosar de instanta. Citindu-l, am fost si mai convins de necesitatea gasirii dosarului personal. Am descoperit astfel ca "incheierea cercetarii penale" la 3 ianuarie 1990 mentinea acuzatiile Securitatii din 1987, cand am fost arestat, numai ca faptele "erau considerate in acel moment drept o proba a luptei impotriva dictaturii". Tot in 1990, a trebuit sa ma intorc la securistul care ma urmarea grosolan pe strada pentru a-i spune sa inceteze. Datorita experientei capatate fara sa o caut, nu mi-a fost greu sa percep de-a lungul timpului si supravegherea discreta. Am mai povestit odata ca in 1996, iesind din metrou la statia Aviatorilor, pentru a participa la o intalnire organizata de fundatia EURISC, doi baieti cu ochi albastri ma asteptau lipiti de Dacia lor parcata neglijent. Dupa cativa metri m-am intors cu gandul sa notez numarul masinii. Fusese acoperit cu noroi (nu plouase de cateva zile). Am vrut sa ma duc sa sterg placa de inmatriculare. Dar m-am oprit, gandindu-ma ca intr-o tara condus atunci de Funar, Vadim, Verdet si Iliescu, nu aveam ce sa le cer "oamenilor de meserie".
Apararea drepturilor omului, minoritatilor, a reconcilierii romano-maghiare, semnarea tratatelor cu toti vecinii, integrarea Romaniei in comunitatea europeana si euroatlantica pentru care militam atunci fervent insemnau probabil pentru SRI denigrarea tarii, sustinerea unor interese straine. Rapoartele SRI fac referiri nu foarte codificate la investigarea unor astfel de atitudini.
Din pacate, fostul director al SRI, Costin Georgescu, nu a clarificat nici domnia sa situatia, doar am inteles ca dosarul meu este plin de materiale interesante "pe care daca le-as sti, as prefera sa nu le vad". Colegiul CNSAS nu a facut nici el demersurile posibile pentru a apara drepturile mele de cetatean beneficiar al Legii 187/1999.
Retinerea de catre SRI a dosarului meu de urmarire informativa pe motive de siguranta nationala s-ar putea explica prin existenta in jurul meu, pe vremea anchetei, a unor informatori care au devenit, dupa 1990, ofiteri acoperiti.
Numai ca daca ei au dat in acele conditii informatii despre mine sunt vinovati de "fapte indreptate impotriva drepturilor si libertatilor fundamentale" si nu mai pot fi angajati ai SRI. Un alt motiv al impiedicarii accesului la propriul dosar ar putea fi supravegherea mea in continuare. Daca serviciile de informatii m-au pus sub urmarire continuu dupa 1990, fara sa fi descoperit pana astazi fapte penale, aceasta inseamna ca serviciile imi incalca grav cel putin dreptul la viata privata (art. 8 al CEDO) si comit o ilegalitate.
Iata de ce, stimate Domule Director, va rog sa imi asigurati accesul la dosarul meu de urmarire informativa. De asemenea, va rog sa imi comunicati perioadele in care am fost pus sub supraveghere de catre SRI.

---

Despre autor: