Guvernul Tariceanu a avut intotdeauna o relatie tensionata cu partenerii sociali. Absenta dialogului social si incapacitatea Guvernului de a gestiona situatiile de criza au creat o falie adanca intre administratie si sindicate. In 2005, greva cadrelor didactice a paralizat sistemul de invatamant pentru mai multe saptamani si a condus la demisia ministrului Educatiei. Azi, ne aflam in acelasi punct: profesorii isi cer drepturile, iar Guvernul le promite solutii.
In ciuda acestor avertismente repetate, prea putine s-au facut pentru a ameliora conditia invatamantului romanesc. Promisiunile guvernantilor au avut strict menirea de a-i intoarce pe profesori din strada inapoi in salile de clasa. Protocolul incheiat de Guvern cu sindicatele din invatamant a avut mai mult valoare simbolica decat utilitate practica. Proiectele anuntate de autoritati au ramas vorbe frumoase insirate pe hartie, iar sistemul de educatie romanesc este macinat in continuare de subfinantare.
In pofida rectificarilor bugetare repetate si a alocarilor de fonduri suplimentare pentru infrastructura din educatie, sistemul de invatamant a ramas intr-o stare la fel de grava, iar conditia profesorului a ramas la fel de grea. Managementul defectuos si resursele insuficiente au compromis in buna masura restructurarea acestui domeniu.
Sindicatele din invatamant au boicotat deschiderea anului scolar si au amenintat cu o noua toamna de proteste fata de indiferenta oficialilor de la Palatul Victoria. Reprezentantii Executivului condus de premierul Tariceanu si reprezentantii profesorilor nu par sa gaseasca inca o solutie pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta invatamantul din Romania. Asistam de fapt la un dialog al surzilor, in care guvernantii nu fac altceva decat sa reia promisiunile pe care le faceau si anul trecut, privind bugetul Educatiei, salariile cadrelor didactice si investitiile in infrastructura scolara.
Dupa ce, vreme de aproape doi ani, a promis multe si a facut putine, Guvernul Tariceanu nu mai poate pretinde incredere din partea partenerilor sociali. De altfel, politicile sociale promovate, sau mai bine spus neonorate de Executiv, au provocat nemultumirea si a altor categorii sociale.
Pensionarii au protestat in strada fata de conditiile de trai spre care ii impinge guvernarea "liberala" de la Palatul Victoria. Recalcularea pensiilor nu a adus nimic in plus pentru o buna parte dintre pensionari si, cu siguranta, nu a reusit sa imbunatateasca nivelul de trai al celui mai defavorizat segment social.
Salariatii din sistemul sanitar au organizat ieri un miting, in Bucuresti, pentru a solicita majorarea salariilor si un buget substantial marit pentru Sanatate. Finantarea slaba a sistemului este principala cauza a calitatii foarte scazute a serviciilor de sanatate din Romania. Reforma initiata de ministrul Nicolaescu a avut un singur obiectiv foarte precis: centralizarea sistemului, astfel incat toate numirile in functiile de conducere sa fie la cheremul ministrului si al intereselor politice. In schimb, contabilul sanatatii romanesti a reusit sa provoace haos in sistem, sa tensioneze relatiile dintre medici si autoritati si sa bulverseze activitatea medicala. Toate acestea, departe de grijile si asteptarile pacientilor care platesc in fiecare luna contributia la asigurarile de sanatate.
Nici salariatii din administratia publica nu sunt incantati de modul in care ii trateaza Guvernul si ameninta cu declansarea grevei generale. Executivul condus de premierul Tariceanu culege acum roadele amanarii la nesfarsit a reformei in administratia publica. Reforma institutionala inseamna mai mult decat o rearanjare a oamenilor pe functii. Ea reprezinta adaptarea functiilor institutiilor statului la cerintele societatii. Reforma mai inseamna cresterea capacitatii de a cheltui banii statului eficient si transparent si salarii mai mari pentru functionarii publici.
Carpelile cu care guvernantii ne-au obisnuit in locul unor strategii viabile si coerente afecteaza tot mai grav si din ce in ce mai multe segmente ale societatii romanesti. Romania nu va reusi sa se integreze pe deplin in comunitatea europeana si sa asigure bunastare pentru cetatenii sai, pana cand nu va reusi sa-si consolideze economia si sa incheie reforma structurala in segmente importante, precum educatia, sanatatea si sistemul de pensii.