Ca sa compenseze povara rezervelor minime obligatorii, bancile au inventat creditele in franci elvetieni si yeni japonezi. Mai au un pic si vor lansa pe piata imprumuturi in moneda statului Botswana.
Noroc ca guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a sesizat problema inainte de se ajunge sa se dea credite in lire cipriote, dolari caymanezi sau balboas panameze. A zis ca in momentul in care inflatia va scadea la 5% (nivel de care ne GARANTEAZA ca se va apropia la 1 ianuarie 2007) se va reduce si nivelul rezervelor minime obligatorii. El a adaugat ca deja banca centrala a lasat mai multi bani intr-o economie care are ""o crestere neasteptata de productivitate"" si in care ""cifrele recente arata schimbari structurale"".
Asa o fi, numai ca mai poate exista si un alt scenariu, ca in manualele alternative. Daca rezervele minime s-ar majora in continuare, iar dobanzile la credite s-ar duce si ele in sus - pe undeva pe la 20% - ce s-ar intampla? Capacitatea de plata a imprumutatilor ar fi mai buna sau mai proasta? Pai, daca creditul creste, chiar si atunci cand se maresc rezervele minime si dobanzile, inseamna ca explicatia mai plauzibila nu e ca se imbunatateste structura economiei, ci doar ca se inrautateste calitatea imprumuturilor.
Si, atunci, ce-i de facut? BNR relaxeaza masurile administrative in speranta ca bancile comerciale vor compensa cu viitoare imprumuturi bune potentialele ""default""-uri.
In fine, nici strainii care ne finanteaza acum imprumuturile n-ar reactiona pozitiv la o scumpire de amploare a creditului, fiindca, dincolo de bucuria de a-si vedea mai bine remunerate resursele, le-ar fi din ce in ce mai teama ca pe o piata nesofisticata, cu expuneri in credit destul de fixe si dobanzi variabile, mediul se strica, iar banii nu se mai intorc la creditori. Ei si-ar repatria frumos sumele si s-ar deprecia moneda nationala.
Asadar, la anul, cand se vor micsora rezervele minime, bancile vor ieftini imprumuturile si creditul va prinde iarasi viteze supersonice - se mai poate strica ceva? Pe de o parte, cand motoarele clasice de crestere economica - precum industria - se vede ca-si reduc din nou turatia, sunt bune la majorarea PIB-ului si casele si terenurile achizitionate cu bani de la banca. De cealalta parte, insa, deficitul de cont curent nu are loc decat in sus. De-asta a estimat FMI un nivel de 10,5% din PIB in 2006 si de 13% in 2007. Alaturi de o inflatie de 5,7% in 2006 si de 6,5-7% in 2007. Poate ca si din cauza indexului pus de Fondul Monetar pe deficitul extern unii dintre investitori vor considera Romania riscanta si vor pleca. Iar daca banca centrala va corecta dezechilibrele, tot depreciere se va numi, dar nu naturala, ci corectiva.
Una peste alta, in perioada urmatoare se va vedea volatilitate pe piata valutara. Sau, cum s-a exprimat viceguvernatorul Bancii Nationale, Cristian Popa: ""Riscurile unei evolutii
oscilante a cursului nominal sunt oricand prezente"".
Si daca bancii centrale ii vine din ce in ce mai greu sa gaseasca solutii, ar trebui intrebati politicienii ce au de gand: intram in criza ca sa se primeneasca clasa lor, ori lasa, in sfarsit, sa fie folosite creditele pentru ratiunea lor de baza - dezvoltarea - si nu pentru acoperirea unor gauri, care
s-au numit frumos la momentul raportarii lor ""crestere economica spectaculoasa"", ""inflatie in continua scadere"", ""deficit bugetar sub orice limita de risc"" sau, pur si simplu, ""duduie"" ori ""nici nu va inchipuiti"".