Cel putin intr-o privinta, domnul Capra a stiut ce-l astepta de la inceput in casnicie.

La numai o luna de la nunta, tanara si tumultoasa doamna Capra, care inainte de casatorie se numise Curca, l-a surprins uitandu-se mai lung dupa fundul foarte bombat al unei vecine. Nici n-a apucat domnul Capra sa behaie nitel, ca orice barbat prins cu ochii holbati la alt fund, decat acela de patrimoniu familial, ca doamna a fost categorica: ""Daca ma inseli, va omor pe amandoi!"". Dupa ce, vreme de doua luni, domnul Capra a incercat s-o convinga ca pe barbati nu fundurile altor femei ii preocupa, ci evolutia modei in functie de linia acestora, sotia sa a fost un pic mai nuantata: ""Pe tine te omor si pe ea o schilodesc"". In primii ani de casnicie, sentinta, in caz de adulter, a suferit cateva ameliorari.
Intr-un neasteptat acces de bunavointa, doamna Capra a acceptat ca toti barbatii sunt porci, dar ca pentru asta nu trebuie decimati, ci doar lasati fara boase. Generozitatea neasteptata a doamnei Capra avea la baza o descoperire importanta si anume aceea ca barbatii ar fi mai cinstiti, daca femeile n-ar fi toate curve. In al saptelea an de trai sub acelasi acoperis, cand, conform cu observatiile a generatii intregi de femei inselate de soti, nevestele incep sa fie mai intelegatoare, doamna Capra a deschis o clauza pentru justitia divina: ""Daca te prind cu alta, o sa te bata Dumnezeu!"" - retinand pentru justitia domestica doar dreptul de a-si pune dansa, credincioasa doamna Capra, capat zilelor. Nici clauza aceasta n-a avut scadenta foarte indepartata, deoarece, la aniversarea a zece ani de la nunta, termenii contractului punitiv s-au modificat: ""Sa nu te prind in patul nostru cu cine stie ce boarfa, ca ai sa vezi tu ce patesti!"". Fapt ce insemna ca, pentru alte paturi, urmau alte clauze, iar daca persoana cu care s-ar fi incurcat domnul Capra nu era o boarfa, ci o doamna care, ca si doamna Capra, era o proasta si credea in juramintele barbatilor, se mai gasea loc si pentru clementa. Cand copiii au crescut mari doamna Capra a realizat cu parere de rau ca tot ce-i putea reprosa sotului ei - afara de faptul ca inca il preocupau solutiile creatorilor de moda pentru fundurile tinere exagerat de bombate - era fidelitatea. Ori mai bine zis nemernicia ca nu-i daduse nici cea mai mica sansa sa-l prinda cu alta, ca sa stie ce era mai bine sa faca: sa divorteze, sa nu divorteze, dar sa-l arunce cu lucruri cu tot in strada, ca sa vada lumea ce martira a fost ea, ori sa-i spuna, in sfarsit, ceea ce intentiona chiar din prima zi: ""Ce, crezi ca eu n-am stiut ca ma inseli? Dar m-am sacrificat pentru copii"".
La batranete, profund afectata de viclenia domnului Capra, care precis avusese zeci de amante, fiindca altfel nu s-ar fi chemat barbat, i-a spus: ""Ce proasta am fost! Trebuia sa te insel si eu! Nici nu stii cati m-au curtat. Ce castigam daca te omoram? Intram la puscarie si se bucurau tarfele tale"". ""Poate ca n-ar fi fost rau"", a raspuns domnul Capra. Replica la care doamna Capra a simtit ca-si regaseste sentimentele din tinerete si a luat foc: ""Aha, voiai sa ma prinzi cu unul, ca sa-ti poti face de cap dupa aia si eu sa nu mai zic nimic! Sa aflu eu de acum inainte ca m-ai inselat, si va impusc pe amandoi!"".