Am avut o ezitare sa dau acest titlu. De ce? In fond traiesc in tara lui Traian Basescu, presedinte care a extras din subsolurile dictionarului, propulsandu-l pe pagina intai a ziarelor, un cuvant cu miros de fecale - gaoaza. Gaoaza este, in viziunea presedintelui, ziaristul care indrazneste intrebari incomode, care nu cade lat in fata atotputerniciei sale.
Ieri, pe la zece, domnul Basescu a sosit la CNSAS pentru a conduce o sedinta cu noii sefi ai serviciilor secrete. Voi descrie in cateva vorbe momentul sosirii. Un sepepist deschide obsecvios portiera limuzinei. Coboara mandru alesul natiunii si urca in pas vioi treptele. Afiseaza mina unui individ multumit de sine, pleznind de sanatate. Eu, pare a spune, sunt SEFUL. Eu si numai eu. Articuleaza o palma pe umarul cuiva. Gazda, sepepist? Un om cu croiala umerilor lata. Ziaristii sunt buluciti in stanga. Camerele de luat vederi sorb cu nesat imaginea omului providential. Condeiele noteaza. Reportofoanele asteapta o vorba. Presedintele nu arunca nici macar o privire spre presa. O ignora. Gesturile sportive sunt menite sa accentueze acest dispret. Apoi, ajuns pe ultima treapta, mana lui stanga impinge spre spate pulpana propriei haine. Am tresarit crezand ca-si va bate fundul. Nu. Si-a ridicat doar cureaua nadragilor. Pulpana a dezvelit o clipa buca stanga. A fost un fel de mesaj. Stiind din atatea imprejurari limbajul si gestica domnului Basescu, am incercat o descifrare. ""Nu dau doi bani pe voi"", parea a spune. Sau poate ""sa ma pupati in cur"". Dupa inflamarea sporadica a catorva condeieri, pentru insultarea mitocaneasca a unui confrate numit gaozar, este primul raspuns oficial. Saltat pulpana hainei deasupra fundului spre gazetari. Pardon! Spre gaozari.
Suitul degajat pe treptele CNSAS, ignorand cu totul presa, mai indica ceva. Presedintele nu se mai teme de nimic. Domina tot, stapaneste tot. Serviciile secrete sunt ale lui. Partidele - barcute pe care le poate spulbera, dizolva sau impreuna dupa cum are chef. Romania este locuita de o turma. Si poate ca are dreptate.
Se arata uluiti destui ca domnul Basescu a putut emite, prin sfincterul bucal, intersanjabil cu cel prin care iese galbenusul umed al reziduurilor alimentare, un cuvant abject. Sa fim seriosi. Ministru fiind, ca raspuns pentru protestarii care cereau lefuri mai mari, domnul Basescu a zis, din balcon, ""va dau pa€¦ a"". Traducand, pentru cativa convivi, la o carciuma unde-si face veacul, principiul sau sacru de politica externa, presedintele a spus ca prefera sa suga accesoriul pitit sub slit al licuriciului american, decat al altor licurici mai mici. Polemica cu primarul general adjunct al Capitalei, care-si permisese sa semneze niste hartii in urma disparitiei fara explicatii a edilului-sef Basescu, a fost transata de acesta din urma tot cu bagari, scoateri si amenintarea unui cap in gura. Inainte de a se sinucide, Mihail Erbasu, unul din constructorii care au facut mult pentru Bucuresti, a fost la primarul general care l-a tinut la usa patru ore. Primarul era singur in birou. Poate bea, poate dormea. Jenata, secretara a crapat usa si i-a reamintit edilului-sef ca in antreu asteapta domnul Erbasu. ""Da-l in pa€¦ a mea"", a urlat edilul, pentru a auzi si cel de afara. Erbasu a plecat vanat, umilit, cu capul in pamant.
O ziarista propunea sa nu mai scriem nimic despre Traian Basescu. Vom scrie. Unii cu curajul ziaristei rusoaice impuscate in frunte, dupa ce ani de zile l-a criticat pe tarul Putin (idol, de altfel, al lui Traian Basescu), altii slavind maretia stapanului.
Stiti, imi spune cineva, ca Traian Basescu a fost gasit dormind cu capul pe volan, beat, intr-o dimineata, langa Arcul de Triumf? Nu stiam. Daca-i asa, poporul il va iubi si mai mult.