In episodul de astazi al serialului dedicat furturilor comise de comunisti si mentinute de urmasii lor de dupa decembrie 1989, prezentam cazul fabricii de ulei detinute de familia Cuesdeanu din municipiul Reghin, judetul Mures. Acesta este relevant pentru sistemul mafiot de dupa 1989, mostenit de la regimul comunist si perfectionat de autoritatile locale instalate la putere in regimul democratic. Batranul Alexandru Cuesdeanu (foto), in numele sau si al celorlalti doi frati ai sai, Ioan si Petru, se lupta, de ani de zile, pentru recuperarea fabricii de ulei pe care a avut-o tatal lor, Nicolae Cuesdeanu "a lui Simion din Apalina", fabrica a carei valoare este estimata la peste 7,5 miliarde de lei vechi. Chiar daca fabrica a fost casata de comunisti, fratii Cuesdeanu doresc sa fie despagubiti, dar nu oricum. "Noi acceptam si despagubiri prin actiuni de la stat la diverse fabrici de ulei din tara, care sunt puse in functiune si produc si in prezent ulei", spun fratii Cuesdeanu intr-un memoriu adresat ZIUA. Doar ca statul roman nu mai detine in prezent nici o fabrica de ulei, toate care au existat fiind privatizate, majoritatea prin metode frauduloase. Despre fabrica de ulei a lui Nicolae Cuesdeanu de la Apalina multa lume isi aminteste, numai ca autoritatile locale, de la Reghin si de la Targu-Mures, ca un facut, nu gasesc absolut nici un act!
Maltratat de honvezi
"Timp de aproape zece ani, pana prin 1940, tata a fost primarul comunei Apalina. In toamna anului 1940, la cedarea Ardealului de Nord Ungariei, tata a fost inlocuit cu alt primar, iar el a fost cateva zile arestat de catre organele militare de ocupatie si dus la politia din Reghin unde a fost batut si maltratat, a avut si funia de gat pentru a fi spanzurat. In 1941 a primit ordin de chemare de concentrare intr-un santier de langa Budapesta. De frica sa nu i se intample ceva si mai rau, a refuzat sa mearga si s-a refugiat in Romania-mama, unde a lucrat pana in toamna lui 1944. Dupa trecerea frontului din partile noastre, ale Muresului, tata s-a reintors acasa si a fost repus in postul de primar in comuna noastra, Apalina, de catre autoritatile de atunci. Tata a exercitat aceasta functie pana in primavara lui 1946, cand a fost numit un alt primar interimar pana la alegerile din 1946. In primavara lui 1945, tata a cumparat presa de ulei si unele instalatii si utilaje din comuna Dumbravioara, de langa Targu Mures, ca fier vechi, fiind inca reparabile, utilaje ramase probabil dupa razboi", povesteste Alexandru Cuesdeanu, in memoriul trimis ZIUA, truda tatalui sau.
La moara baronului Huszar
"Tot in primavatra lui 1945, cand baronul Huszar-junior a fost acasa in Apalina, venit din refugiu din Ungaria, a trecut si pe la tata ca sa-l roage sa-l ajute - in calitate de primar -, sa-si primeasca si sa-si foloseasca mai departe castelul, curtea si pamantul pe care le avusese si care erau deja ocupate si folosite de Gostat Reghin. Tata i-a promis ca il va ajuta in masura posibilitatilor. Tot atunci tata i-a cerut si i-a si obtinut acordul verbal al baronului ca, in calitatea sa de proprietar al morii de apa din Apalina, sa-i permita sa monteze utilajele farbricii de ulei in compartimentul liber al morii. Acest acord a fost transmis si administratorului morii, Josif Kovacs. Ca urmare a aprobarii baronului, tata a trecut apoi la repararea utilajelor cumparate, precum si la cumpararea restului de utilaje si inventare necesare bunei functionari a fabricii, inclusiv a unui autocamion de trei tone, marca Ziss. Astfel, in cursul anului 1945 fabrica a fost pusa in functiune in moara de apa a baronului Huszar, iar in decembrie 1945 a fost inregistrata la Targu Mures, in Registrul analitic de industrie si comert, la fila 642. Fabrica a functionat sub conducerea si coordonarea directa a tatalui pana la nationalizarea abuziva din iunie 1948", explica Alexandru Cuesdeanu.
Noaptea furtului
"Intr-o noapte de iunie din 1948, cam pe la miezul noptii, tata a fost trezit din somn de catre organele de politie Reghin, insotite de inca trei persoane, care i-au ordonat sa mearga cu ei la fabrica de ulei deoarece s-a intamplat ceva deosebit acolo. Cand au ajuns acolo, i-au spus sa deschida biroul unde erau evidentele si inventarul fabricii precum si rezerva de ulei in butoaie. In birou, unul dintre indivizi i-a aratat si citit lui tata un ordin scris prin care i s-a pus in vedere ca din acel moment fabrica nu-i mai apartine, ca este nationalizata si trecuta in proprietatea statului roman si ca din acel moment nu mai are ce cauta in fabrica. Tata nu a primit nici un document la mana si nici o informatie mai mult. Acei indivizi au luat cheile, documentele si tot ce era in sertare fara nici o semnatura si fara nici o inventariere a bunurilor existente, inclusiv autocamionul de trei tone din curtea fabricii. Ca urmare a faptului ca tata a avut fabrica de ulei, noi, cei trei copii, am fost incorporati in 1951 la munca fortata. In plus, in 1950 ni s-a interzis sa dam examene de admitere la facultate", marturiseste mostenitorul lui Nicolae Cuesdeanu.
Marturii pentru restituire
Iata ce spune, intr-o declaratie autentificata la notar, Petre Gyorfi, fost morar la moara baronului Huzsar: <<Intre anii 1943-1946 am fost angajat ca ucenic, iar intre anii 1946-1947 am fost angajat ca morar la moara baronului Huszar. Imi amintesc ca in anul 1945 fostul primar al comunei Apalina a montat si a pus in functiune intr-un compartiment liber al morii o fabrica de ulei care a functionat in aceasta moara multi ani, pana dupa 1948 cand a fost nationalizata si trecuta in patrimoniul si administrarea Intreprinderii Republica Reghin, iar mai tarziu a fost demontata si remontata in Reghin, str. Liliacului nr. 3, unde a functionat pana la desfiintare-casare. Fabrica de ulei mentionata era proprietatea lui Nicolae Cuesdeanu. (...) Imi amintesc ca pe autocamionul care apartinea fabricii de ulei lucra ca sofer fratele administratorului morii si anume numitul Kovacs Iuliu (Gyula), care locuia in Reghin. (...) Imi amintesc ca in noaptea de 11 iunie 1948, fiind morar la moara din Voivodeni, dupa miezul noptii, o echipa formata din patru sau cinci oameni au intrat in moara si au adus la cunostinta proprietarului ca din acel moment moara este nationalizata si este trecuta in proprietatea statului roman, iar vechii proprietari nu mai au ce cauta in moara. Ei au pus alte lacate pe usi fara sa faca vreun proces de predare-primire. Vechii proprietari ai morii au solicitat sa fie lasati sa-si ridice cerealele care le apartineau, dar nu au putut, deoarece li s-a spus ca tot ce era in moara a fost nationalizat si trecut in proprietatea statului>>.
Vladescu, imediat dupa Dumnezeu
Intr-un memoriu adresat lui Sebastian Vladescu, ministrul Finantelor Publice, Alexandru Cuesdeanu il roaga, extrem de frumos, pe titularul liberal al Finantelor sa ordone cautarea unor documente care sa ateste, o data in plus, faptul ca fabrica de ulei de la Apalina a fost proprietatea familiei: "Deoarece in cadrul judetului nostru nu am gasit documente doveditoare a proprietatii presei de ulei, ma adresez Domniei Voastre sa dispuneti cautarea actelor in Arhivele Ministerului Dvs., incepand cu actiunea de intocmire a listelor cu obiectivele propuse pentru nationalizare, in special ale consiliului judetean Mures, care au stat la baza Anexelor la Legea 119/48, precum si al actelor incheiate dupa efectuarea nationalizarii, indeosebi cele ale judetului Mures, unde sigur se va gasi si fabrica de ulei din Reghin-Apalina si numele proprietarului, de la cine s-a nationalizat, care nu poate fi altul decat Nicolae Cuesdeanu si apoi vom putea completa dosarul de despagubire a fabricii nationalizate a tatalui nostru. Ca fost proprietar de fabrica, tata a fost categorisit chiabur-exploatator, apoi a fost persecutat, batjocorit, iar in cele din urma a fost dus la exterminare la canalul Dunare-Marea Neagra, de unde i-a venit si sfarsitul, imbolnavindu-se de cancer pulmonar. (...) Prin obtinerea documentelor solicitate vom putea dovedi, inca o data, ca fabrica de ulei a fost a tatalui nostru Cuesdeanu Nicolae si vom simti ca Domnia Voastra si bunul Dumnezeu v-ati indurat si ne-ati ajutat sa avem si noi in sfarsit o satisfactie dupa tot ce am suferit ca urmare a acelor timpuri grele pentru noi".
Evident, nici dupa sapte luni de cand a primit memoriul, Sebastian Vladescu nu a catadicsit sa raspunda. In plus, trebuie spus ca urmasii baronului Huszar-junior, amicul fostului primar din Apalina, si-au recuperat proprietatile avute.