Amorel. Preturi de Prospect

Prospect este Sulina de pe malul stang al Dunarii. Asa ii zic cei care locuiesc aici. Nu au decat un magazin. Cel mai scump din tot orasul. Merg pe malul drept pentru a-si lua d-ale gurii mai ieftine. Ca sa ajunga ""dincolo"" platesc 5.000 de lei taximetristilor care ii trec cu barca.

Aproape 500 de oameni locuiesc in Prospect. Majoritatea sunt lipoveni si traiesc din pescuit. De ce ii zice Prospect? Nici ei nu stiu. ""Sulina e Sulina, Prospectul e Prospect... Asa il stim de copii"". I se mai zicea si Micul Paris, desi seamana a Venetia, mai degraba: canale (strada Marii Negre colt cu ""Pescarului"" sau cu ""Morunului"") si barci in fata portilor. ""Aici se traia bine inainte de comunism, cand era Comisiunea Europeana"", povesteste primul pescar care ne iese in cale si care se delecteaza, in fata portii, cu un pahar de votca. Bogatia de atunci a disparut, acum se descurca greu. Din pescuit nu fac avere, dar nici nu mor de foame, iar bani pentru o votca au mai mereu. Cand nu e de votca se multumesc si cu Mona. Monica, o alinta Trupa, un batran din Prospect, suferind de artrita, dar, altfel, se lauda, falos, sanatos tun. Mai putin nasul, julit. A cazut. Ne dumireste repede: ""Monica"" e spirt medicinal. ""Am baut mai mult de un litru astazi. Dar n-am nimica, nici cu ficatul, cu nimic. Monicaaaa? Daca e Monica, nu-mi trebuie mancare, nuu... Obligat"", se mandreste Trupa, apasat de sapca ""Boss"" indesata pe cap. Despre pescuit nu este in stare sa vorbeasca, dar prietenul lui, poreclit Amos, nu pare prea incantat de afacerea asta. Mestecand seminte, abia intors de la treaba, cu o salopeta imbibata de mal si miros de peste, batut pe obrazul drept de amurgul ce aluneca invers decat Dunarea peste care priveste spre o Sulina in care nu a mai ajuns de mai bine de un an, Amos povesteste, dezamagit, ca nu a prins decat 20 de kilograme.

VESEL. In cimitirul din Sulina, cu inscriptii ciudate si chitante in loc de nume, iti aduci aminte de Sapanta