Intr-un recent articol publicat in ziarul Magyar Hirlap, politologul american George Friedman afirma ca "in pofida asteptarilor si chiar a dorintelor Ungariei, problema frontierelor ar putea fi redeschisa" ca urmare a instabilitatii politice din tarile vecine - Romania si Slovacia. Am reactionat in acelasi ziar aratand ca daca lucrurile ar sta asa inseamna ca Ungaria are o problema interna mai grava decat cea a vecinilor. Violentele de strada izbucnite curand dupa aceea la Budapesta mi-au confirmat punctul de vedere.
Despre ce frontiere este vorba? Evident, nu despre cele ale Ungariei, intrucat nici un vecin nu are vreo pretentie teritoriala fata de statul national maghiar autodeterminat la Trianon. Asadar, instabilitatea vecinilor este de natura sa deschida problema propriilor lor frontiere in... Ungaria(!). Aceasta inseamna ca nu dreptul international ori solidaritatea intereselor strategice dau durabilitate respectivelor frontiere, ci puterea celor care le apara. Daca acea putere scade, presiunea nationalista interna asupra guvernului maghiar devine mai mare decat presiunea externa a ordinii internationale si frontierele vecinilor devin nesigure. Implicit George Friedman spune ca orice criza politica semnificativa din Romania sau Slovacia, indiferent de obiectul ei, are o componenta maghiara - in sensul ca reactiveaza iredentismul in Ungaria.
Faptul ca la Budapesta contestatarii Guvernului Gyurcsany au strigat lozinci antiromanesti si au afisat harta Ungariei Mari dovedeste, insa, ca si reciproca este adevarata: orice criza din Ungaria implica Romania.
De ce Ungaria nu si-ar dori redeschiderea problemei frontierelor? Evident, unii maghiari o doresc. Ar fi de dorit, insa, sa nu fie asa caci in ordinea pan-europeana de azi nationalismul maghiar ar fi strivit, iar Ungaria ar deveni paria Europei luand locul Serbiei lui Milosevici. Ungariei ii lipsesc atuurile demografice care sa sustina un ego identitar hipertrofiat. Dimpotriva, ea are sansa unui destin national mare doar intr-o Europa unita in care poate fi influenta numai in alianta cu vecinii (in special Romania).
Chiar daca raportul de forte in spatiul euro-atlantic face ca redeschiderea problemei frontierelor sa fie o amenintare mai degraba pentru Ungaria, nici vecinii sai nu sunt interesati de o asemenea incercare. Lucrul s-ar produce, totusi, daca in Romania si Slovacia apar derapaje democratice. In statele mari nationalismul genereaza imperialism pentru ca apoi imperialismul decadent sa se refugieze pe baricada nationala. In statele mici nationalismul apare fie ca paliativ pentru frustrarile neputintei politico-economice si apoi genereaza autoritarism, fie ca scuza a autoritarismului in care se ascund amintitele frustrari. In cazul Slovaciei asistam astazi la transformarea frustrarilor in nationalism. Avantajele intrarii in UE nu au aparut suficient de repede spre a-i convinge pe slovaci ca aspiratiile lor sunt mai bine servite de mecanismele solidaritatii transnationale decat de logica egoismului national.
In Romania frustrarile sociale legate de prelungirea si coruptia "tranzitiei" au facut popular stilul autoritar de conducere care, netemperat la timp, va fi obligat sa recurga la alibiuri nationaliste. Din pacate, SUA par a incuraja asemenea abordari, intrucat sunt apte sa creeze probleme ambilor lor rivali europeni - UE si Rusia. Atari dezvoltari, cu instabilitatea politica structurala care le insoteste ineluctabil, iar nu fragilitatea guvernelor roman sau slovac, pot cu adevarat naste reactii nationaliste in Ungaria. Iar acolo, am vazut, exista deja o masa ale carei frustrari nationale, netratate la timp, au impins-o spre dreapta fascista spre care, de altfel, este inclinata firesc o societate cu traditii antropologice autoritare si egalitare. Pentru aceasta masa orice eroare a guvernului propriu este dovada conspiratiei antinationale care deviaza poporul de la unicul obiectiv demn: renasterea marelui regat feudal al Ungariei. Cand, in realitate, singurul proiect serios este cel pe care premierul Gyurcsany nu inceteaza sa il repete: integrarea Ungariei in democratia transnationala europeana a viitorului.
Care sunt concluziile? Romania si Slovacia nu isi pot permite fantezii nationalist-autoritariste daca nu vor complicatii la frontiere. Ungaria democrata trebuie sa declare definitiv inchis dosarul Trianonului declansand o dezbatere publica lucida pe aceasta tema indiferent de costurile electorale. Combaterea unui revizionism in afara logicii, a timpului si a realitatii este egala cu combaterea fascizarii tarii si a marginalizarii ei in ordinea europeana. SUA trebuie sa inceteze incurajarea neocezarismului in Europa Centrala. UE trebuie sa faca perceptibila solidaritatea sa cu noile state membre si sa ofere o viziune integratoare cetatenilor lor. Daca psihoza de invins, nedreptatit si oprimat care le alimenteaza nevrozele etnocentrice si milenariste, nu este astfel tratata Europa politica risca sa se sparga sub valul dictaturilor nationaliste central europene tot astfel cum s-a scufundat vechea ordine a Versailles-ului.