Cirese de toamna

dramaturgul genial care a fost Suto Andras a pus la cale o mare farsa.Caci, neavind noi la ora asta un prozator roman de talia sa, pe care sa-l ingropam in aceeasi zi si la aceeasi ora, trebuie sa recunoastem ca sintem nevoiti sa ne luam astazi adio nu doar de la marele scriitor maghiar Suto Andras, ci si de la marele scriitor roman Suto Andras.In mod normal, abia acum ar fi fost nevoie de autobuzele acelea din anii '90, care sa aduca la aceasta ceremonie taranii din satele din jurul Tirgu Muresului, nu inarmati cu bite, ci cu bratele pline de flori, la catafalcul celui ce a scris cele mai frumoase si mai emotionante pagini despre taranimea maghiara si romana din Ardeal dupa cel de-al doilea razboi mondial.Scriitor mucalit si dedat de mic la alcoolul subtilitatii, Suto Andras a reusit in anii stalinismului, cind pentru un banc spus la circiuma colectionai cinci ani de puscarie, sa se joace cu focul, facind haz de necaz, precum in celebra sa povestire Cirese de toamna, unde, la magazinul satesc, ca sa poata cumpara zahar sau sare, taranului i se cereau in luna octombrie, la schimb, printr-un afis lipit de geamul pravaliei: oua, fulgi de gisca sau cirese.Nu intimplator, Suto Andras a ales sa ne paraseasca tocmai in aceasta perioada absurda, a cireselor de toamna.
Geo Bogza, paznicul de far al literaturii romane, a sesizat prin anii '60 aparitia unui transatlantic in apele innamolite ale proletcultismului. Iata ce zicea Bogza: "Cu mult mai mult de zece ani in urma, pe cind citeam cu o rabdare nu intotdeauna rasplatita productia literara a celui mai tinar contingent de scriitori, Suto Andras mi-a facut surpriza sa nu ma plictiseasca. Intr-o vreme in care eroii literari din lumea satului sufereau de un schematism care ii ucidea mai rau decit pelagra pe vremuri, personajele lui Suto Andras se miscau si vorbeau cu o veridicitate care te cucerea numaidecit.

---

Despre autor: