Presa vremii ne aminteste de revolutia cubana. In ultimele lupte din Havana, la sediul Hotelului National au fost 130 de morti si 300 de raniti. Sergentul Batista, devenit colonel, este supranumit ""Napoleonul Antilelor"".

Insusi sergentul Fulgencio Batista trebuie sa fie de parerea aceasta, deoarece nu i se intampla oricui norocul napoleonic sa se culce sergent, iar a doua zi, in zori, sa se trezeasca colonel si sef de stat major. Batista e astazi personajul cel mai popular din insula in fierbere. Revolta subofiterilor si a soldatilor, care a adus la putere pe presedintele San Martin, a fost organizata si condusa de tanarul sergent care, dupa victorie, a voit ca armata sa controleze intreaga viata a natiunii si orice intreprindere sa fie, prin urmare, supusa vigilentei militare. Batista, care s-a autodefinit ""Seful revolutionar al tuturor fortelor armate ale Republicii"", n-a fost singurul care sa urce atat de grabnic treptele puterii. Prietenul lui, Projas, un tanar ziarist din Ministerul de Interne, numai in scurgere de cateva ceasuri, s-a vazut numit ministru de Interne. Lovitura ambitiosului sergent a fost pusa la cale cu o grija mai mult decat minutioasa. Inr-o dimineata, in cazarma infanteriei din Havana, soldatii refuzara sa execute ordinele ofiterilor, care fara prea multe complimente au fost facuti prizonieri. Acelasi lucru se intampla si in alte cazarmi ale capitalei si in intreaga Republica. O actiune asemanatoare izbucni apoi in randurile marinei conduse de caporalul Angelo-Gonzales, precum si in politie, aceasta opera locotenentului Amelio Laurent. La cateva ceasuri dupa aceea, stapan pe situatie, Batista se instala in lagarul Columbia, teatrul atator evenimente importante din aceste zile de framantare extrema. Merita sa fie notat faptul ca lovitura a reusit fara prea multa varsare de sange. Putin in urma, omul zilei pornea spre microfon, pentru a expune tarii si lumii intregi situatia: Revolutia era motivata de tradarea si slabiciunea fostilor diriguitori. Batista si ai sai erau hotarati sa puna capat comediei de pana atunci si sa instaureze adevarata republica!

TENACITATE. Actuala figura de pe planul intai al revolutiei cubane a debutat acum opt ani ca stenograf militar. In curand, Batista deveni cel mai bun stenograf al armatei cubane, astfel ca i se incredinta sarcina, foarte delicata, de-a stenografia toate sedintele Consiliului de Razboi. Frecventand un asemenea mediu, el a avut prilejul sa stranga relatiuni cu numerosi studenti si alti adversari ai guvernului Machado.

Citeste si:

n seara ascensiunii sale la putere, fostul sergent se simtea atat de obosit, incat prefera sa se culce pe lauri, dand ordine strasnice ca sa nu fie trezit ""nici daca s-ar fi bombardat Havana"". A doua zi, regentul Carbo il numea pe Batista colonel si sef al statului major, iar pe caporalul Gonzales, locotenent. Seful revolutionar se interesa in primul rand de problema cea mai arzatoare: aceea a alimentatiei, pe care incearca s-o rezolve cu instituirea unei serii intregi de bucatarii economice. Noul guvern a fost recunoscut imediat de catre Mexic, statul care tinde la infaptuirea unei aliante intre republicile neolatine, spre a le pune la adapost de orice interventie posibila din partea nord-americanilor. Presedintia efectiva a fost apoi incredintata profesorului de fiziologie Ramon Gran di San Martin. (...) Adevarul insa este ca astazi la Havana e greu de gasit un om care sa vrea sa-si asume raspunderea presedintiala. De aceea, intervievat de un ziarist, San Martin a declarat zambind: ""Sunt presedinte... si raman!"".

Hartuiala si dezordine