Antipudibonderia - Bataia de servus

Acum trei ani ma aprinsesem dupa Madalina, o colega de la un ziar concurent. Era foarte draguta, ba chiar buna la pat. Avea insa ""o sama de defecte"". Nu avea niciodata subiecte si le ""imprumuta"" pe ale mele. In plus, nu prea avea nici bani, motivand ca-si ajuta familia din provincie. In schimb, isi cumpara sapamanal, pe banii mei, toale si incaltari scumpe. Se holba la mine cu o privire teribil de verde, cu expresie de caine milog si spunea: ""Imi place asa de mult... N-ai cumva...""

La un moment dat, pe la inceputul lunii septembrie 2003, a inceput sa ma bata la cap sa mergem ""intr-un concediu de vis"", in Maramures. Nu oriunde, acolo, ci fix intr-un sat, Surdesti, unde, spunea ea, e peisaj frumos, aer curat si apa cristalina. Am luat pe socoteala mea biletele de tren.
Decontul
Am hurducait in tren 12 ore, am mai mers inca 3 cu doua rate si am ajuns la destinatie. Acolo am luat cea mai scumpa camera din cea mai scumpa pensiune, ca deh, voia Mada un concediu de vis. Cat am baut o cafea, am vazut-o pe Mada, care pretextase ca merge la buda, susotind ceva cu proprietara pensiunii. Nici n-am campat bine in camera si
ne-am apucat sa facem amor. I-am tras cu o miscare rapida nadragii. Dupa, ea a pornit spre baie, sa se spele. In timp ce savuram tigara post-coitala, am vazut langa pat, cazute, niste hartii. Le-am ridicat, erau un ordin de deplasare la Surdesti si o foaie de decontare pe numele ei. Imediat, am pus cap la cap niste mici intamplari si mi-am dat seama ca fata avea, in sfarsit, un subiect propriu, dublu decontabil, de la mine si de la ziar. M-am prins de ce luase ea biletele, compostate din mana nasului si ca ii spusese proprietaresei ca vrea chitanta fiscala. Dupa ce a iesit din baie, o perioada m-am facut ca ploua, dupa care am explodat. I-am bagat sub nas foile si i-am reprosat ca a incercat sa ma fure si sa ma minta. Ea a incercat vagi explicatii, cum ca subiectul (un cimitir cu sinucigasi) l-a gasit dupa ce hotarasem sa plecam, ca s-a gandit ca oricum programasem cheltuielile in doi si, la urma urmei, s-ar fi documentat in timp ce eu dormeam dimineata si ea ar fi ramas cu niste bani. Furios, mi-am strans boarfele, am tras o injuratura si am plecat spre usa. In spatele meu, s-a auzit: ""Daca te calicesti la cateva milioane, esti o vita meschina!""
Horinca nu-i
Hotarat sa ma intorc la Bucuresti, am facut un popas la carciuma satului. Daca tot eram in Maramures, voiam sa beau o horinca. Nu aveau decat un coniac pe care scria ""Brandy"", la 7.000 de lei suta, si o votca puturoasa, la vreo 5.000. Horinca o vindeau scump turistilor straini. A mers si posirca oarecum colorata, asa ca la al doilea pahar eram deja prieten cu localnicii. Probabil paream suparat, fiindca m-au intrebat de ce-s asa incruntat. Cum dupa ceva bautura devin un ins deschis, le-am povestit tarasenia cu decontul. S-au sfatuit un timp intre ei si, dupa vreo 10 minute, Vasile, un om umblat (fusese murator in Italia) a concluzionat in numele grupului: ""No, domnule draga, ai doua solutii, gandim noi, sa o bati si sa o bati!"". Mi s-a parut ca nu aud bine si am cerut explicatii suplimentare. Mi s-a raspuns: ""Daca draguta iti face o boacana, mai ales d-aste cu banii, trebea€™ or sa o ierti, ori sa te despartasti. Daca o ierti, ii dai o bataie ase si ase, sa sa invete minte sa nu mai faca, dupa care o futi, daa€™ tot ase, mai rau. Daca te despartesti ii dai o bataie de servus, sa te tana minte si sa nu mai faca la altii!"".

Edificat, am mai dat niste randuri de coniac, pana cand m-am hotarat sa aplic varinta cu ""bataia de servus"". Am plecat inspre pensiune dupa ce m-am tucat cu comesenii si am behait melodii traditionale.

In timp ce ma impleticeam sa ajung sa dau pedeapsa, m-am impiedicat de o potcoava pierduta pe drum. Mi-am adus aminte ca ma facuse vita mi-a trecut prin cap versul din Toma Alimos "" Ca mi-e murgul vita muta"", asa ca am luat potcoava ferm decis sa-i trag Madalinei, in calitatea mea de pari sau imparicopitat, vreo doua peste cur cu ea. Am ajuns la pensiune, am urcat cu greu pana la camera noastra si am batut in usa. Ea mi-a deschis si m-a vazut stand demn cu obiectul pierdut de alta vita, in mana. A bagat iar privirea verde, mi-a luat foarte lin bucata de metal si a spus: ""Vai, ce dragut din partea ta! Ai venit sa-mi dai de adio o potcoava, sa-mi poarte noroc! Vai, in ce hal te-ai imbatat! Mersi mult, pa!"". M-a pupat pe frunte si a inchis usa, eu ramanand fara reactie. Am renutat la proiectul ""bataii de servus"" si am plecat spre Baia Mare. Se pare insa, ca potcoava i-a adus noroc. Dupa vreo doua luni a prins o bursa in Anglia, unde ""oficial ii merge bine"" si acum.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe