Saptamana aceasta, Caravana Presei Romanesti a sosit la Bucuresti, dupa un periplu de 14 zile prin cinci tari si opt orase din Europa. Jurnalisti de la opt ziare centrale si trei posturi de televiziune din Romania au plecat in cautarea romanilor din diaspora si au incercat sa scoata din statisticile seci povestea romanului plecat in strainatate. Caravana, organizata de ziarul "Actualitatea romaneasca", a fost realizata cu ajutorul Ministerul Afacerilor Externe, prin Departa-mentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni.
Pe harta "expeditiei" jurnalistilor au fost bifate tari si orase din Grecia, Italia, Franta, Spania si Portugalia, in cautarea comunitatilor romanesti. Primiti calduros de fiecare ambasada a Romaniei, jurnalisii au avut astfel ocazia sa discute atat cu autoritatile romanesti din strainatate, cat si cu romanii veniti special la conferinte si intalniri pentru a-si spune povestea.
Toate-s vechi si toate-s noi
Au curs rauri de cerneala in ziarele romanesti si uneori - din pacate - si in ziarele din intreaga lume - despre romanii plecati in strainatate la munca, sau "plecati" pur si simplu. Muncitori in constructii, capsunari, menajere, zugravi, bisnitari, toti au fost prezentati in fel si chip. Evident, statisticile au fost "baza", tot prin impersonalele statistici s-au prezentat si cati copii au ramas de izbeliste in tara pentru ca parintii lor au plecat la munca in strainatate, tot cifrele au fost cele care au prezentat cate trupuri de romani au fost repatriate si cati sunt in puscariile din intreaga Europa. Autoritatile locale din orasele europene au prezentat - evident - in cifre - cati imigranti straini sunt in orasul lor, cati au acte, si cati nu. Din nefericire, nimeni nu poate scoate din cifre povestea - de cele mai multe ori tragica - a romanului care a plecat - de cele mai multe ori "unde a vazut cu ochii" - pentru a castiga un ban. Nu vorbim aici de romanii plecati in scopuri mai putin nobile, pentru ca despre ei vorbeste, oricum, toata lumea. Au ajuns sa se faca pana si clasificari de genul "albanezii si ucrainienii sunt cei mai periculosi, romanii fura si fac tot felul de ilegalitati, dar de obicei nu dau omului in cap", dupa cum a declarat la un moment dat unul dintre cei intervievati. Mai mult decat atat, cu mandrie ascunsa, se spune ca "romanii sunt asi la clonat carduri, la capitolul infractiuni electronice". Deci, tot ai nostri sunt "fruntea".
"Nu-s gaini..."
Un alt aspect foarte important este cel al etniei, care nu este cuprins evident de binecunoscutele statistici. Ni s-a spus, de exemplu intr-un oras din Spania, ca din zecile de romani aflati in puscarii, in mare majoritate sunt rromi. Insa aceasta distinctie nu se face decat in Romania, in Europa ei sunt pur si simplu romani. Imaginile cu "romanii" intorsi in tara, prezentate de diverse televiziuni din Romania si din Europa, nu pot fi "decodificate" decat tot de romani.
Mai exista si o alta categorie de oameni care au luat drumul strainatatii: intelectuali, artisti, oameni de stiinta, "valori" intr-un cuvant. Insa despre ei se stiu mult mai putine, pentru ca, neavand detalii "picante" in biografii, nu sunt "subiecte". Degeaba exista si oameni de buna credinta, oameni muncitori, seriosi sau talentati, faptul ca sunt romani uneori ii dezavantajeaza din start. Cu sinceritatea copilariei, Alex, care are doar 10 ani, si care locuieste cu parintii intr-un oras din Spania a povestit ca "uneori, la scoala, colegii ne spun ca suntem romani de c....t, iar noi atunci ii batem". Acelasi copil ne-a spus ca pentru el, acasa e tot in Romania, si cand l-am intrebat de ce, a raspuns simplu si la obiect: "aici nu sunt gaini, nu sunt vaci... nu e nimic".
Cu bune si rele
Din nefericire, in strainatate, - indiferent in ce tara s-ar afla - se pare ca majoritatea romanilor pierd trasaturile care inainte ii caracterizau: legendara ospitalitate a acestora se dilueaza, din ce in ce mai mult pana la disparitia totala, iar povestile conform carora "romanii se ajuta intre ei" au ramas doar povesti. In secolul XXI, intr-o lume "moderna", au aparut aceleasi conflicte arhaice: lupta pentru fiecare banut, pentru un acoperis deasupra capului, intr-un cuvant lupta pentru supravietuire, si cum in razboi si in dragoste totul este permis.... nu mai exista bariere. Totusi, "am intalnit si romani optimisti". Printre putinii care mai cred ca totusi nu este totul pierdut sunt preotii. Preotii romani care se straduiesc, fiecare cum poate, sa-i adune pe romani si sa-i convinga sa se ajute printre ei si, intr-o mai mare sau mai mica masura reusesc.
Si tocmai cand, plimbandu-te prin centrul Madridului, iti vin in minte tot soiul de scuze in numele romanilor si te gandesti ca asa este cand iesi din comunism si cand drumul drept nu e chiar usor de tinut, si cand te consolezi cu ideea ca nu toti romanii sunt necinstiti si ca printre ei exista si adevarate valori la nivel mondial, si cand parca-parca iti da tarcoale un firav sentiment de patriotism, auzi in stanga ta, intr-un grup de persoane de sex feminin, bineinteles, de moravuri indoielnice, "dulcele grai romanesc": "nu fiti, fa, panarame!".
In editia de maine va vom relata povestile romanilor din Grecia.