""Epoca de Aur"", cu odele ei aduse mult iubitului
conducator, cu tablourile infatisand-o pe Elena Ceausescu plutind printre nori si imensele desfasurari de forte de pe stadioane, a stat in intregime sub
semnul prostului gust.

O caseta de lemn, care atunci cand i se deschideau usitele dadea la iveala bustul din marmura al lui Ceausescu, iar dintr-un casetofon ascuns se revarsa discursul de la vreo plenara. Vitralii ce luminate faceau sa apara figura aceluiasi; vaze omagiale cu acelasi portret, tapiserii in care Ceausescu dadea mana cu Stefan cel Mare. Un covor primit din Botswana, indoit in partea de jos, pentru a ascunde numele monedei tarii respective, adica ""pula"". Toate acestea faceau parte din exponatele imposibil de ratat de catre grupurile de pionieri sau de turisti straini care ajungeau la Muzeul National de Istorie din Bucuresti.

PIRAMIDA OMAGIALA.Am incercat sa vedem cadourile pe care Ceausescu le primise de la comitetele judetene de partid, dar si din tarile prin care umblase, insa acum ele se afla bine impachetate, asteptand cuminti in subsolurile muzeului ziua in care cercetatorii le vor face sa vorbeasca dintr-o noua perspectiva. Totusi, cateva dintre aceste obiecte pot fi vazute la Sighet, la Memorialul Durerii, muzeu initiat de Ana Blandiana. Poeta isi aminteste epifania numelui salii ""Comunismul kitsch"": ""Ideea de a face o sala din perioada cultului lui Ceausescu era obligatorie. Lucrand la ea, ne-am dat seama ca trasatura caracteristica a acestei perioade era chiar kitschul. Am descoperit efectiv notiunea de comunism-kitsch"". Obiectul care a impus practic numele era ""o piramida de inaltimea unui om, care are in centru poza lui Ceausescu inconjurata cu niste beculete rosii. Piramida o bagi in priza. Beculetele astea se invartesc in jurul lui. Deasupra piramidei este un glob care presupune ca sugereaza ca el e pe tot globul, care si el se invarteste, incat senzatia este pur si simplu halucinanta"". Romulus Rusan, sotul Anei Blandiana si coautor al Memorialului, si-a amintit de unde provenea cadoul. Fusese oferit de comitetul judetean Brasov, de ziua tovarasului, la doua luni dupa revolta muncitorilor din Brasov, de la 15 noiembrie 1987.

Citeste si:

PICTURA POLITIZATA. Rasfoind un album ""Omagiu"", Ana Blandiana exclama cu uimire: ""Uite ce urati sunt! Eu, daca eu as fi fost Ceausescu si mie mi-ar fi facut asa portretul, i-as fi bagat la inchisoare. Sunt tablouri facute de oameni care nu stiau sa deseneze, dar puneau acolo tot ce se poate: lauri, porumbei, spice de grau!"". Ea regreta ca in sala de la Sighet nu a avut loc Sabin Balasa, din cauza dimensiunilor imense ale operelor sale. ""Se afla din plin si el in subsolul Muzeului de istorie."" Tot in ""Omagiu"" am vazut o reproducere dupa portretele lor pe faianta ca cele ce se pun la cruci, in cimitir. Li se faceau portretele si folosind tehnica marchetariei, ce presupune o compozitie din mai multe esente de lemn, folosita in arta mobilierului. Doina Punga, istoric de arta, sefa Departamentului de Relatii Publice al Muzeului National de Istorie, ne-a explicat: ""Cand realizezi un portret din bucati de lemn, kitschul apare foarte usor, pentru ca ceea ce il caracterizeaza este in primul rand contradictia dintre intentie si realizare. Trimiti la pictura, dar folosesti un limbaj specific mobilierului"". Unele opere, facute de artisti adevarati la comanda politica, erau realizate remarcabil. Kitschul aparea din inadecvarea formei cu tema careia ii era dedicata.

MEGALOMANIE. Meritul cel mai mare al domnitorilor romani fusese prefigurarea ""celui mai iubit conducator""