Inaintea "Sommet"-ului Francofoniei de la Bucuresti (28-29 septembrie), presa romaneasca a scris pe larg despre pregatiri, cu previziuni apocaliptice privitoare la traficul rutier, care urma sa fie restrictionat. In week end-ul premergator, reporterii televiziunilor noastre au facut relatari gravissime de la "simularea" pe care au facut-o politia si celelalte institutii implicate in dirijarea coloanelor de masini (dar orasul avea sa fie in timpul "Sommet"-ului mult mai degajat ca de obicei...). Apoi, cand au debutat manifestarile complementare ale "Bucurestiului francofon" (22-30 septembrie), atentia jurnalistilor autohtoni s-a indreptat asupra presupusei inutilitati a evenimentelor culturale respective. Alte minunate reportaje au aratat cat de putin "francofoni" ar fi - de fapt - romanii sau cum delegatiile mai grabite sa ajunga la fata locului, in special africane, si-au umplut timpul cu plimbari prin Parcul Herastrau. Maxima oroare: in randurile oaspetilor s-ar fi strecurat si cativa dictatori, unii dintre ei avandu-l candva ca interlocutor pe insusi Nicolae Ceausescu... Episod-vedeta: inaugurarea statuii generalului de Gaulle, la care presedintele francez Jacques Chirac n-a mai sosit, deci n-a venit nici omologul sau Traian Basescu, deci evenimentul a fost ratat, a plouat s.a.m.d. Au urmat cele doua zile propriu-zise ale "Sommet"-ului, in care ziaristii romani au explicat ca reuniunea n-are mare importanta, fiindca Organizatia Internationala a Francofoniei n-are cum sa ia decizii cu urmari imediate in viata internationala. S-au reluat cu voluptate pasaje din alocutiunea de deschidere a sefului statului roman, rostita intr-o franceza aproximativa. Iar dupa incheierea manifestarilor au venit la rand calculele financiare: cat a costat si de ce s-au risipit atatia bani?
Pe scurt: cu unele exceptii, pe ici, pe colo, prin parti nu intotdeauna esentiale, presa romaneasca a cam ratat ocazia. Fiindca cea de-a XI-a Reuniune Internationala a Francofoniei de la Bucuresti chiar a fost un mare eveniment. Nu in ordinea pragmatica a deciziilor politice, e adevarat; insa in complicata lume contemporana raporturile de forta si de influenta nu se stabilesc exclusiv la ONU, in Uniunea Europeana, in Liga Araba, la NATO sau in alte organisme strict politice si de securitate. "Globalizarea" (adica "mondializarea", mai pe "franco-foneste" spus!) e un fenomen in primul rand cultural - ca si economic sau informational - si abia apoi politic, diplomatic, juridic. E o realitate faptul ca, dupa engleza si spaniola, franceza ramane una dintre limbile cu cele mai intinse arii de raspandire de pe glob (chineza sau dialectele vorbite in India nu ies din arealele lor geografice). In consecinta, statele membre ale Organizatiei Francofoniei trateaza subiectul cu o atentie pe care n-ar trebui s-o minimalizam. Pe langa Fran?a, evident interesata, comunitati semnificative dintr-o serie de alte state occidentale - Belgia, Luxembourg, Elvetia, Quebec-ul canadian - se definesc prin si mizeaza pe francofonie. La fel - zona "maghrebiana" a lumii arabe si o buna parte a Africii negre, unde franceza e vorbita curent. Trecutul colonial sau doar traditiile culturale explica participarea si a altor state, cu alte limbi materne. In total, in Organizatie sunt inscrise 68 de tari (cateva primite chiar la Bucuresti). Oricat de lipsite de puteri executive ni s-ar parea "Sommet"-urile sale, ele reunesc - deci - reprezentanti din teritorii intinse. In consecinta, in mediile politice de pe toate meridianele, evenimentul de la Bucuresti a fost tratat ca foarte important, presa consacrandu-i comentarii consistente.
Faptul ca am fost acum gazdele "Sommet"-ului ne-a avantajat din toate punctele de vedere. A fost remarcata revenirea evenimentului pe Vechiul Continent, unde doar Franta l-a mai organizat. Romania a jucat in context rolul unei scene a francofoniei asa-zicand traditionale, asimilate in identitatea noastra culturala de tip european, dupa ce precedentele gazde fusesera alese din zonele foste coloniale. Pregatit atent de catre autoritati, asfaltat, vopsit, ferchezuit, Bucurestiul a aratat foarte bine, ca o mare metropola ce este. "Pavoazarea" sa la tot pasul cu anunturi ale "Sommet"-ului, plus manifestarile culturale organizate in mai multe puncte centrale, in sali si in aer liber, au creat o imagine de conectare generala la eveniment. Organizarea se pare ca a fost foarte buna, participantii de pretutindeni laudandu-ne la unison. S-au facut pentru asta eforturi bugetare notabile, a fost creat cu mult timp inainte un Comisariat pentru Francofonie, au fost angajati oameni, firme, s-au facut achizitii, s-au platit hoteluri, masini, echipamente, traducatori, ghizi. Nu ne-am ales, n-aveam cum sa ne alegem cu ceva concret, cu un profit imediat si cuantificabil; dar profitul simbolic al Romaniei ramane considerabil. Iar in ce priveste nota de plata... In zilele "Sommet"-ului, un bun jurnalist economic a facut pe micul ecran un calcul din care reiesea ca bugetul de organizare a reuniunii de la Bucuresti ar acoperi cheltuielile de construire a nu mai mult decat circa o jumatate de kilometru de autostrada. In schimb, Bucurestiul si Romania au fost timp de o saptamana scena uneia dintre cele mai importante reuniuni de pe mapamond.
N-au meritat banii?