Ca alegerile anticipate bat la usa pare o vorba usoara, o arma - cam tocita - in batalia dintre palate. Functionarii din ministere si alte institutii publice sunt insa un barometru destul de corect in aprecierea ""temperaturii"" contextului politic. Asa este si acum. Pentru ca cine sunt, de fapt, birocratii, in majoritatea lor? Persoane apropiate partidelor politice, unele chiar foarte apropiate, oameni care se reactiveaza ca simpatizanti politici in campaniile electorale, care sunt datori unor lideri politici pentru functiile pe care le ocupa, chiar daca au capatat intre timp statutul de functionari publici. Iar ei au aceasta posibilitate de a transmite de la om la om, de la e-mail la e-mail adevarata stare a partidelor.

Liberalii isi au propriii functionari, democratii la fel, despre pesedisti nu mai incape vorba. E full! E ca un fel de armata ascunsa, relativ tacuta si, in orice caz, disciplinata si eficienta.

Aceasta categorie de activisti politici da ca sigura organizarea de alegeri anticipate. Pentru ca cei din sistem simt cel mai bine disfunctionalitatile acestuia atunci cand nu e coeziune, intelegere, armonie. Asa s-a intamplat si pe timpul Conventiei Democrate, asa se petrece si acum. Bugetul e framantat de interese politice, resursele la fel, investitiile - atatea cate sunt - isi urmeaza si ele sensul dirijat politic.

Pana si subiecte ca Bancorex sunt politizate. Nu avem de-a face cu cifre reci si verdicte ferme. Se fac liste si declaratii, se trag concluzii, fiecare isi are propriii corupti si vinovati dar, fireste, sunt cu mult mai inocenti decat ai adversarilor politici.

Politicienii emit judecati de valoare, manipuleaza, isi impaneaza discursurile cu sofisme, astfel incat bietul privitor sa nu mai poata sti pana la urma cine a furat si cine nu, cine a tradat si care-i obiectul tradarii.

Citeste si:

Cand iese presedintele la rampa te-ai astepta ca, din raspunsurile standard, sa razbata si ceva informatie de perspectiva. Orientativa, nu chiar calauzitoare, dar macar in stare sa ne ghideze viitorul apropiat. Dar pana si mesajul lui Traian Basescu, altfel slobod la gura, a devenit din ce in ce mai sibilinic.

Stau cate o noapte intreaga analistii si comentatorii versati sa-i dezlege sensurile si tot n-o scot la capat. S-a vazut asta si in numirile facute pentru SIE si SRI. Si in insistenta cu care aduce in discutie eficienta guvernului, dar nu si a premierului, dezamagirea ca tara nu e condusa in totalitate dupa chipul si asemanarea ideilor sale. O fi bine, o fi rau? Numai istoria ne va raspunde la aceasta intrebare.

Deocamdata, exista multa emotie si tendinta de segrerare pe criterii de ""etnie"" politica. Cat de usor spunem: ""Imi place"", ""Nu-mi place!"", cat de lejer suntem in a eticheta ""Basescu e in sus!"", ""Cutare e jos!"".

Ne-am pierdut cantarul si decenta, pentru ca am fost indopati cu fulgi de minciuna si gogosi de scenarii. Ne-ar trebui 100 de ani sa ne lamurim ca de fapt intotdeauna in politica hotul striga hotii si cel care-ti spune mai dihai ca te iubeste de fapt se iubeste pe sine. Societatea, noi avem nevoie de igiena. Igiena sentimentala. Dar mai ales sociala.