Cotidianul italian Il Tempo a publicat ieri o scrisoare deschisa adresata de ambasadorul Romaniei la Roma, Cristian Colteanu, conducerii ziarului, ca reactie la articolul "O etnie mereu pe pagina infractionalitatii". Marti, cotidianul amintit a tiparit o critica dura la adresa imigrantilor romani din Italia, pe care ii descrie ca fiind "rasa cea mai violenta, periculoasa si capabila sa ucida pentru un pumn de maruntis". In articolul "O etnie mereu pe pagina infractionalitatii", ziaristul Augusto Parboni ii catalogheaza pe romani drept persoane care nu se tem de nimic, sunt capabile sa comita inselaciuni de milioane de euro, se dedau la prostitutie si imigreaza clandestin si care "se mai si pregatesc sa adere la Uniunea Europeana". ZIUA publica in continuare scrisoarea ambasadorului roman la Roma. (M.A.B.)
"In editia de astazi a cotidianului <<Il Tempo>>, publicatie deosebit de apreciata pentru coerenta si simtul echilibrului care caracterizeaza luarile de pozitie prezentate in paginile sale, am citit cu o foarte mare uimire articolul intitulat "O etnie totdeauna in <<cronica neagra>>", semnat de Augusto Pariboni.
Un articol care, inca din titlu, ni s-a parut nu numai ofensator, ci cu totul rau-intentionat in a zugravi in negru nu o persoana, nu un grup, ci o intreaga comunitate, cea romana, care traieste si munceste in Italia.
Pornind de la episoade izolate, prin extrapolari cu totul disproportionate, autorul amesteca totul, ajungand sa descrie intrega comunitate a romanilor <<italieni>> drept o banda de criminali, o banda de gangsteri mafioti, vinovata de toate relele din Peninsula. Astfel, autorul nu ezita sa manipuleze statistici si date referitoare la fenomenul delincventei in Italia. In vreme ce, cu o minima curiozitate profesionala, numai rasfoind <<Notele privind securitatea in Italia>>, publicate la 14 august 2006 de catre Ministerul de Interne italian, ar fi putut observa atat faptul ca numarul cetatenilor romani arestati pentru jafuri in vile este relativ cu mult mai mic decat cel citat, cat si faptul ca exista o stransa cooperare intre organele specializate de politie, romana si italiana, pentru combaterea si reducerea fenomenului infractional, <<dispersat>> sau organizat, din cele doua tari.
Desigur, <<arta>> jurnalistului poate fi si aceea a extragerii unor fragmente din context, de a le manipula dupa voie, generalizand, pentru a crea o imagine apocaliptica, in cazul de fata a unei cete de barbari moderni, care nu fac altceva decat sa atenteze la viata cetatenilor pasnici.
As dori sa va asigur, stimate domnule director, ca o atare imagine nu este numai partiala, dar si total nedreapta. Spun acest lucru in cunostinta de cauza, gandindu-ma la sutele de mii de romani care si-au aflat un adapost si un loc de munca in Italia. Comunitatea romana, care din punct de vedere numeric ocupa de-acum unul din primele locuri printre comunitatile straine din Italia, este o prezenta deosebit de utila pentru economia italiana. Sunt foarte multi romanii bine integrati, care si-au castigat stima si aprecierea populatiei locale din diferite parti ale Italiei. Printre acestia sunt numerosi profesori, medici, oameni de afaceri, ori zidari, ingrijitori, simpli lucratori, muncitori onesti care au o viata linistita, in buna intelegere cu comunitatile care-i gazduiesc; tot asa, elevii romani sunt la randul lor deosebit de apreciati in scoala italiana. Desigur, acest "munte" e mai putin prezent in topul stirilor, desi casele, soselele, podurile, si chiar o parte a bunastarii italiene de astazi cuprind si o bucatica din viata acestor conationali ai nostri.
Prin tabloul creionat, autorul a reusit numai sa raneasca un popor de muncitori cinstiti, harnic si foarte bun prieten al Italiei (de care, dupa cum bine stiti, ne unesc stavechi legaturi de limba si cultura). Si atunci, pentru ce o astfel de inversunare? Cui ii foloseste?
Stimate domnule director,
Departe de mine gandul de a va face sa credeti ca unele din situatiile semnalate in articol ar fi fost cu totul inventate (chiar daca avem mari indoieli asupra unor cifre prezentate). Suntem constienti de faptul ca, asemenea oricarei <<etnii>>, si romanii au <<oile lor negre">>. Aceast lucru nu inseamna insa ca trebuie sa se condamne un popor in ansambul sau. Apreciez ca, in cazul de fata, o abordare cel putin mai nuantata ar fi fost mai mult decat salutara.
Cu convingerea ca prin aceasta interventie a mea am reusit sa clarific, cel putin in parte, adevarata stare a lucrurilor in ceea ce priveste comunitatea romana din Italia, si cu speranta ca prestigiosul dumneavoastra ziar va avea ocazia sa prezinte si fatetele pozitive, intr-un numar considerabil mai mare, ale prezentei romanesti in Italia, precum si colaborarea profitabila si prieteneasca dintre tarile noastre, va rog sa primiti, stimate domnule director, expresia consideratiei mele celei mai inalte."