Viata ca o carte

Dintre criticii generatiei '60, Nicolae Manolescu a fost cel mai atasat de formula creatoare a criticii calinesciene, cu desenul ei impresionist. Lecturi infidele (1966), primul volum ce-i apartine efectiv criticului, exprima in mod neechivoc aceasta filiatie. Numai ca structura lui Nicolae Manolescu asa cum o intreaga activitate ulterioara o va dovedi era cu totul alta. El are un acut sentiment al prezentului, care il face sa se implice in toate secventele unei istorii in plina derulare. Spre deosebire de G. Calinescu, care opereaza cu durata lunga si inscrie un autor intr-o tipologie inglobanta, facand din momentul literar contemporan o veriga a unui lant istoric, Nicolae Manolescu se adapteaza pe rand la "saizecismul", "saptezecismul", "optzecismul" si "nouazecismul" din perioada postbelica. Prin urmare, cronica literara saptamanala, iar nu incercarile de sinteza il exprima cel mai exact. Este un remarcabil critic de intampinare, de prima instanta, cu reflexe rapide si sigure, cu capacitatea de a discerne valorile si a le prezenta in lumina poeticii lor; un exceptional diagnostician. Reversul medaliei il constituie hedonismul, cu efectele lui secundare. Criticul seamana cu un Don Juan care gliseaza, in timp, de la o pozitie la alta, si pentru care fiecare noua pasiune determina o racire a celor mai vechi.
Doua fragmente din autobiografia Cititul si scrisul (2002) sunt ilustrative, unul oferind formula omului care (se) citeste, celalalt cifrul criticului care scrie: "Eu sunt o fire pozitiva. La 13 ani, ca si la 63, gasesc acelasi reconfort moral in taria naufragiatilor de a nu se da batuti si de a lua lumea de la capat, fara vaicareli si disperari, cu energie si imaginatie. Apartin, se vede, mai degraba secolului XIX decat celui in care mi-am trait cea mai mare parte din viata. N-am nici o intelegere pentru neputinciosi, abulici, inadaptati"; "Acest pluralism hermeneutic a fost revelatia lecturilor mele din biografii Antichitatii. Ei mi-au sugerat multitudinea de sensuri din fictiunea literara. Si mi-au incurajat subiectivitatea lecturii. Am stiut, gratie lor, ca pot avea dreptate in ipoteza mea noua impotriva ipotezei general admise si ca nu exista cale directa de a-mi fi infirmata". Un mod de a fi si unul de a gandi se precizeaza in aceste fraze iesite dintr-o mare mobilitate a gandirii producatoare.
Mai intai, omul: un spirit barbatesc si o fire pozitiva, burghez convertit la contemplatie estetica, ratand (cum cerea acelasi Calinescu), in copilarie si adolescenta, poezia, proza si teatrul, pentru a se specializa apoi in critica literara.

---

Despre autor: