Portrete si naturi moarte in clarobscur

Diversitatea formulelor de expresie este atat de mare in pictura contemporana, incat privitorul poate fi uneori derutat de multimea viziunilor si a propunerilor plastice. Partea buna este ca avem intotdeauna de unde alege.
Multe secole de pictura europeana, circa doua secole de pictura de sevalet autohtona constituie nesfarsite surse de inspiratie pentru artistii de acum. si cum "cartile din carti se nasc", probabil ca si cu tablourile lucrurile stau cam la fel. Arta contemporana isi manifesta de ceva vreme tendinta de a mixa sau de a cita intr-un amalgam uneori ravasitor informatia vizuala provenita din epoci diferite, apartinand unor autori diferiti. si cum aceasta tentatie trebuia sa poarte un nume, i s-a spus postmodernitate.
Un preambul necesar la cronica despre o expozitie de pictura foarte eleganta si sobra in felul ei, expozitia Patriciei Popescu de la Galeria Galatea (pe Calea Victoriei, la fostul "Submarin galben", cum ii ziceau inainte de 1989 artistii bucuresteni, datorita vitrinei cu hublouri si a fatadei vopsite in galben). Am recurs la mica digresiune din paranteza pentru "culoarea" obsedantului deceniu opt din generatia caruia face parte Patricia Popescu, fiica sculptorului Gheorghe Coman, creatorul deja legendarei tabere de la Magura Buzaului. N-as fi facut precizarea ca autoarea expozitiei de la Galatea s-a nascut intr-o familie de artist, daca acest detaliu biografic nu si-ar fi pus in mod decisiv amprenta asupra creatiei ei. Este evident, din modul cum Patricia Popescu picteaza si deseneaza, ca rigoarea lucrului si responsabilitatea fata de panza pictata sunt mai intai mostenite si abia apoi desavarsite prin educatie. Propunerea vizuala constituita in cea de a sasea expozitie personala a Patriciei Popescu este in esenta riguros alcatuita din lucrari putine ca numar, insa foarte expresive, realizate intr-o maniera unitara.

---

Despre autor: