4 Octombrie 2006
Cel mai premiat volum de versuri din 2005 ii apartine studentei Oana Catalina Ninu (n. 1985).
Aparut la Editura Vinea, Mandala, debutul atat de precoce al tinerei autoare din Constanta, era o carte asteptata in minuscula si tot mai neinsemnata no
Cel mai premiat volum de versuri din 2005 ii apartine studentei Oana Catalina Ninu (n. 1985).
Aparut la Editura Vinea, Mandala, debutul atat de precoce al tinerei autoare din Constanta, era o carte asteptata in minuscula si tot mai neinsemnata noastra "lume literara", dupa ce versurile tinerei facusera oarece valva cam de cand Ninu era inca prin clasa a XI-a in cenaclul Euridice condus de catre Marin Mincu, spatiu in care cei mai multi dintre "douamiisti" s-au afirmat intre 2002 si 2004.
Cand a publicat versuri mai mult sau mai putin licentioase in "Ziua literara" si "Paradigma", sub girul mereu surprinzatorului M. Mincu, m-am pronuntat cu o urma de indoiala asupra productiilor acestei talentate autoare. Indoiala mea se referea la o anumita rostire mecanica a unui subiect poetic angoasat, atingand parca voit toate motivele si temele tabu ale sexualitatii fetei pe cale de a deveni femeie.
E plin de menstre, de coborari in visceralul cel mai tern si mai monoton, de explorari ale sexualului fara o minima protectie (macar stilistica), de ambiguitati lesbienesti si de evidente reziduuri din versurile Elenei Vladareanu in poezia Oanei Ninu. De parca, stapanind foarte bine o reteta, controland perfect expresia tensionata si "neagra" a unei poezii feminine isterice si dezinhibate uneori pana la grotesc, poetesa pontica si-ar fi inventat intruna dramele (traumele), zgandarindu-se intentionat si fortand orizontul de receptare al cititorului sau cam in felul in care o facuse Anne Sexton in urma cu 40 de ani. Sau, ceva mai aproape de noi, Rodica Draghincescu, poeta care in anii '90 reusise sa-i supere pe multi puristi prin nervozitatea si cvasi-obscenitatea versurilor sale.
Toate lucrurile pe care le-au clamat cei mai multi dintre autorii ultimei generatii se regasesc, intr-un fel sau altul, in "Mandala" Oanei Ninu. Atingand obsesiv si epuizant aceleasi motive si teme (autenticitate, traire, transcrierea experientei viscerelor, dezvaluirea fara nicio "mediere" estetica a secretiilor si a corporalitatii supuse degradarii si mizeriei), poetii generatiei noastre par a fi ajuns foarte repede la o limita. Cei mai multi dintre observatorii neimplicati (adica dintre cititorii, cati or mai fi ei, ai poeziei care se scrie in limba romana la-nceputul secolului XXI) au, fara indoiala, impresia unei mari "inghesuieli in fetidele saloane" (expresia ii apartine unui alt poet al acestor ani, Dumitru Badita).

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.