4 Octombrie 2006
"in 92 am intrat la psihi
esti terminat baiete nu-i asa? ah copilaria mea asexuata
o cacareaza o cacealma ca-n filmu'
cu redford&newman"


Poezia lui T.S. Khasis este, in primul rand, altfel. Imi dau seama ca e un mod banal d
"in 92 am intrat la psihi
esti terminat baiete nu-i asa? ah copilaria mea asexuata
o cacareaza o cacealma ca-n filmu'
cu redford&newman"


Poezia lui T.S. Khasis este, in primul rand, altfel. Imi dau seama ca e un mod banal de a incepe o cronica de carte, insa stiu ca e unul onest. Unul mult mai onest decat de a-l baga in tagma lui O'Henry, fara a-l citi pe O'Henry, fiindca altfel ti-ai da seama cat de antipatic si de sec este marele reformator american. Din pacate, dat fiind ca foarte putini citesc, cateva pseudo-compilatii facute pe Google pot atrage dupa ele senzatia publicului cum ca esti un personaj doct...
T.S. Khasis aduce in poezie ceea ce se screm multi scriitori tineri sa aduca, in principal in proza, de cativa ani buni de zile: adevaratul flux al constiintei filtrat printr-o ironie diabolica. Autoironie, ar fi trebuit sa spun... Notatii succinte, fiecare lovitura reverbereaza in propria "mutra", dar orice miscare scoate in evidenta cititorului lipsa unei non-exhibari a culturii: Khasis nu ne arata ca a trecut prin modernitate, citand subtextual, asa cum face Ianus cand oboseste de prea multa poezie.
si tu, partea aia mica din creier care nu gandeste pana la capat, vei intelege ca ai in fata ta un scriitor autentic: nu vei fi mirat de refuzul sau de a se face tam-tam in legatura cu el, nu vei intelege de ce oare se incapataneaza sa iubeasca maimutele, muzica grunch si berea...
Intentionez sa scriu de ceva timp despre Khasis, intentie intarziata de la punerea in practica de adularea absolut totala de pe club literar, pana in momentul in care mi-am dat seama ca se fac in curand 2 ani de la debutul sau si, in fond, nu s-a scris mai nimic. Recunosc, imi convenea situatia in care puteam citi doar eu Khasis, fara a imparti cu nimeni amaraciunea (mi-am imaginat de multe ori situatia in care Iovanel ii susura lui Cristea Enache, care ii murmura lui Eugen Simion: "a aparut unul nou, Khasis, sa facem un numar special in Caiete Critice!" Problema mea ar fi atunci ca acest Khasis nu e "unul nou", ci unul foarte vechi, unul care reuseste sa scrie ceea ce trebuia scris demult.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.