Penitenciarul de boli antice

Spre a dovedi ce bine am dus-o sub Ceausescu, Alcibiade recicleaza in Romania Mare (fituica, virus si partid) o minciuna rasuflata: as fi luat Premiul CC al UTC. De fapt, ca in anecdota cu Ivan Ivanovici, nu l-am luat, mi s-a luat. Faptele. Un juriu, condus parca de Serban Cioculescu, a decis ca premiul pentru poezie pe 1973 sa fie atribuit Ilenei Malancioiu si subsemnatului.
Cu o seara inaintea decernarii, m-a sunat Adrian Paunescu: aveam treaba la redactie si trebuia sa ne intalnim la prima ora. Fireste, m-am dus la redactie. Paunescu ma tinea strategic de vorba despre lucruri ce nu aveau nimic de-a face cu premiul respectiv. Apare Nicolae Dragos, bucuros ca tocmai i se decernase premiul CC al UTC pentru poezie alaturi de Ileana Malancioiu. Eu am izbucnit in ras, dar Paunescu a izbucnit intr-un "Ai luat pe dracu'! Ai luat premiul lui... Dorin." Stanjeneala mai mare nici ca se putea.
Spre cinstea lui, Dragos s-a suit in masina, s-a dus la CC al UTC si a intrebat ce e cu toata povestea asta jenanta. I s-a explicat ca institutia are dreptul sa infirme hotararile juriului. (Motivele unei asemenea hotarari nu puteau fi decat de ordin politic. Si, limpede dupa o vreme, in cazul meu au fost.) Totusi, Dragos a vrut sa dea premiul inapoi. Era prea tarziu - exista un comunicat de presa, ca sa nu mai vorbim de echipele de televiziune si radio care fusesera prezente si imprimasera ceremonia decernarii premiilor.
S-a intors mai stanjenit decat plecase. Si eu si Paunescu l-am linistit, spunandu-i ca nu avea nici o vina. In limitele unui statut (diferit de al meu) pe care si-l asumase in realitatea politica a zilei, Nicolae Dragos s-a purtat cum a putut mai bine in acel moment. Intre noi doi nu a existat - nici atunci, nici altadata - problema acelui premiu. Au aparut, cu timpul, alte probleme. Cu mult mai serioase.
A doua zi, aveam sa aflu ca din cauza Ilenei, decernarea premiilor intarziase foarte mult. Ileana nu dorea sa primeasca premiul decat alaturi de mine. I-a luat multa putere de persuasiune dlui Ion Traian Stefanescu, prim-secretar al CC al UTC si ministru pentru problemele tineretului, sa o induplece pe Ileana Malancioiu sa intre in sala unde urmau sa se decerneze premiile. Fireste, explicatia ce o determinase sa accepte pana la urma premiul ("S-a discutat cu Dorin Tudoran si dansul a inteles situatia.") nu era adevarata. Cineva il mintise pe dl ministru.
Luand-o pe urmele celui pe care-l alinta in fel si chip, dupa cum si de unde bate gripa aviara ("Gigantul din Gagesti", "Piticul din Gagesti", "Ardei umplut" ori "Piticul Utecila"), Alcibiade se intreaba daca nu cumva sunt o inventie a Securitatii, trimis cu treburi in SUA. Probabil ca din cauza antichitatii in minciuna, logica lui Alcibiade e ruginita rau. Fiindca, de ar fi adevarat ce insinueaza, ar trebui sa-l dea afara in branci din pravalie pe dl Ilie Merce. Acesta din urma a fost unul din importantii ofiteri de Securitate ce s-au ocupat de cazul meu. Daca rolul sau a fost fabricarea unui disident si trimiterea lui, cu misie, in lume si a tacut 17 ani, dl Merce nu prezinta garantiile morale pentru a fi membru al PRM. Alcibiade risca sa intre in conflict cu Tribunu', care, stim, trage cu tunu'...
Regret profund, dar nu pot sa-l ajut cu nimic pe Alcibiade. Raul de care sufera nu poate fi tratat ambulatoriu. E nevoie sa asteptam ca Penitenciarul de Boli Antice de pe malul lacului Butimanu sa fie terminat.
In primii treizeci de ani, meniul este foarte strict: de trei ori pe zi, acelasi ardei umplut. Ma rog, gigantic, dar acelasi. Stersul la bot - doar cu hartia recomandata de Victor Rebengiuc inca din '89. Singura jucarie permisa in salon - o copie din plus moale, foarte moale, a motanului Felix. Spre a impiedica incercarile de sinucidere prin spanzurare, mustatile si coada jucariei trebuie sa fie scurte, foarte scurte, si in nici un caz din sfoara de Manilla. Se recomanda autohtona "sfoara-n tara". In salon nu exista nici microfon, nici antena (1 ori 3, nu conteaza), nici ecran, caci pacientul trebuie total scos din priza si deparazitat.
In locatie, imunitatea paramilitara a lui Alcibiade trebuie adusa exact la nivelul sistemului imunitar al pacientului - zero. Cand aceasta conditie este neglijata, se pot inregistra cazuri in care pacientii incearca sa poarte in lesa fie paduchi, fie elefanti. Chiar si crocodili. Accidentele pot fi cumplite.
Asadar, avem ceva de asteptat. Dar, nu de putine ori, ne-am dovedit un popor peste asteptari, nu-i asa?

---

Despre autor: