Batrana Romanie

Recentul raport al Fondului ONU pentru Populatie transmite Bucurestiului un avertisment care trebuie receptat cu cea mai mare seriozitate. In 2050, releva sursa citata, Romania va avea doar 16 milioane de locuitori, din care mai mult de jumatate va fi reprezentata de persoane cu varsta de peste 60 de ani. Alarmanta previziunea, daca avem in vedere faptul ca raportat la numarul adultilor activi rata de dependenta va fi de unu la noua. Cu alte cuvinte, o persoana va trebui, prin taxe, sa asigure protectia sociala la noua persoane. Un scenariu care, daca ne raportam la actualul sistem social din Romania, previzioneaza un cvasifaliment bugetar.
Poate ca intervalul de timp luat in calcul, anul 2050, este unul destul de larg, care ar permite corectiile necesare evitarii colapsului. Cu toate acestea, fara a intra pe panta pesimismului, cei 44 de ani care urmeaza, urmand trendul anticipat, vor produce efecte majore atat pe piata muncii cat si pe cea a asigurarilor sociale. Oricum ele sunt resimtite si in prezent, existand un decalaj consistent intre segmentele adulti, copii si pensionari. Dintr-o populatie de 21,6 milioane de persoane inregistram sase milioane de pensionari, cinci milioane de copii si doar 10 milioane de adulti. Lucrurile nu se vor opri aici si odata cu integrarea in Uniunea Europeana, dincolo de clasicele si cronicele probleme din sistemul de asigurari sociale, ne putem astepta la un exod al fortei de munca, in special al celei calificate. Un fapt favorizat de mentinerea decalajelor substantiale de salarizare intre Romania si celelalte tari ale Uniunii. Romania, in ciuda optimismului afisat de guvernanti, nu va fi capabila sa opreasca plecarea fortei de munca, mai ales in conditiile in care, pana in prezent, nu numai ca nu a implementat un program coerent de reconversie profesionala, capabil sa faca fata noilor provocari pe aceasta piata, dar a incurajat deschis munca in strainatate. Fenomenul "Capsuniada" ne scuteste de alte comentarii. Aceasta migratie este una, sa-i spunem, naturala avand in vedere experienta altor noi state membre ale UE. Citeam recent despre ingrijorarea oficialilor polonezi care cautau solutii pentru a readuce in tara cetatenii plecati la munca in alte state. Ingrijorarea este fireasca deoarece companiile poloneze se confrunta cu un deficit de forta calificata de munca, iar Guvernul risca sa piarda importante fonduri comunitare. Acelasi risc si pentru Romania. Pana in anul 2015 tara noastra trebuie sa absoarba, pentru pregatirea fortei de munca la nivelul standardelor europene, peste 3,5 miliarde de euro. Banii, proveniti din Fondul Social European, vor trebui folositi pentru integrarea durabila pe piata muncii a aproximativ un milion de romani. Pentru aceasta este nevoie de identificarea sectoarelor prioritare de dezvoltare economica, de cresterea nivelului de educatie si de pregatire profesionale si nu in ultimul rand atragerea pe piata muncii a persoanelor din mediul rural, unde se manifesta fenomenul de somaj mascat. Ei bine, toate aceste directii importante, pana in prezent, se regasesc punctate doar in Planul National de Dezvoltare. In realitate, este de ajuns sa mentionam sistemul actual de invatamant si marile decalaje economice existente in Romania, senzatia este ca se merge pe reforma naturala a fortei de munca. O pista periculoasa unde derapajele par inevitabile. Un exod al fortei calificate de munca, importul de forta de munca ieftina din est si nu numai, a se vedea cazul de la Bacau cu muncitorii adusi din China, mentinerea mediului rural in stare de nedezvoltare, totul coroborat cu fenomenul imbatranirii populatiei, sunt elemente care pot aduce in haos piata muncii, sistemul educational si intreg sistemul de asigurari sociale. Ce va fi in 2050, cand raportul de dependenta intre adulti si asistati va fi de unu la noua, ne este si frica sa ne gandim.

---

Despre autor: