Suspendarea Rundei Doha a Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), in iulie, este deosebit de dezamagitoare. Desi angajamentele asumate, la acel moment, in cadrul discutiilor, sunt in continuare valabile, practica a demonstrat o capitulare in fata g
Suspendarea Rundei Doha a Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), in iulie, este deosebit de dezamagitoare. Desi angajamentele asumate, la acel moment, in cadrul discutiilor, sunt in continuare valabile, practica a demonstrat o capitulare in fata grupurilor de lobby care se agata de un anumit status quo.
Insa acesta este inacceptabil. In agricultura sunt protejati fermierii bogati in defavoarea celor saraci, situatie intretinuta contra a 280 de miliarde de dolari anual, obtinute din banii contribuabililor si consumatorilor. In domeniul productiei de bunuri, statele sarace sunt impiedicate sa progreseze de vreme ce taxele percepute pe exporturile lor se afla intr-o continua crestere.
Barierele tarifare impuse statelor in curs de dezvoltare sunt, de asemenea, deosebit de mari, fapt ce prejudiciaza cresterea rapida a comertului intre acestea. In ceea ce priveste serviciile, barierele comerciale stau in calea imbunatatirii calitatii si eficientei, reducand cresterea unui sector care ar putea avea o contributie insemnata in domeniul competitivitatii si al ofertei de lucru.
Amanarea concluziei negocierilor Rundei Doha presupune costuri si riscuri pentru intreaga economie mondiala, atat pentru statele bogate, cat si pentru cele sarace.
In primul rand, aceasta inseamna pierderea unei oportunitati de a stimula cresterea globala. (...) Apoi, perceptia de slabiciune si diviziune in cadrul OMC va face si mai dificila rezistarea in fata presiunilor protectioniste manifestate la nivel mondial, in special in contextul in care economia globala inregistreaza o modificare de ritm. (...) In al treilea rand, reformele in domeniul comertului ar putea ajuta la o mai buna suportare a fluctuatiilor macroeconomice si ar putea contribui la gasirea unei abordari adecvate a dezechilibrelor globale. (...) In fine, blocajul acestui proces multilateral va provoca accentuarea tendintei de reorientare catre acorduri comerciale bilaterale sau regionale. Acestea nu pot inlocui liberalizarea multilaterala. In cazul in care sunt bine concepute, acestea pot aduce beneficii partilor semnatare, mai ales daca sunt insotite de reducerea barierelor tarifare pentru partile implicate in tranzactii. In caz contrar, costul unor astfel de aranjamente depaseste adesea beneficiile. Mai precis, cresterea numarului de acorduri comerciale bilaterale si regionale submineaza principiul central a sistemului comercial multilateral: oportunitatile comerciale trebuie sa vizeze toate statele, in mod nediscriminatoriu.
Sistemul comercial multilateral s-a mai confruntat cu dificultati si in trecut, inclusiv in cadrul Rundei Uruguay de la inceputul anilor 1990, insa, in cele din urma, s-a dovedit a fi revigorat de toate acestea. Comunitatea internationala poate obtine, in continuare, rezultate bune. Insa trebuie constientizata urgenta.
Asadar, ce anume ar trebui facut pentru reluarea negocierilor?
Statele-cheie trebuie sa gaseasca vointa politica necesara confruntarii intereselor defensive si sa negocieze, facand dovada de flexibilitate, in vederea obtinerii unui rezultat vizand deschiderea pietei. Initiativa va trebui sa se produca la varf, daca se doreste promovarea ideii de piata deschisa in fiecare stat. (...)
Fortele in favoarea comertului se pot afirma in cadrul procesului politic. (...) In statele in curs de dezvoltare, acestea ar putea accentua, in cadrul dezbaterilor, importanta oportunitatilor oferite de integrarea globala. Ideea e ca reforma in domeniul comertului aduce beneficii statelor care o aplica. Runda Doha constituie o oportunitate astfel incat statele sa beneficieze de pe urma reformelor adoptate.
Intre timp nu ar trebui scapate din vedere progresele deja inregistrate, cum ar fi, de exemplu, oferta de eliminare a subventiilor pentru exporturile in agricultura pana in 2013 si de a oferi acces pe piata tuturor exporturilor, chiar si celor provenind si statele cel mai putin dezvoltate. Incurajam statele donatoare sa isi respecte angajamentele de a suplimenta ajutoarele pentru asistenta in domeniul comertului astfel incat statele in curs de dezvoltare sa beneficize pe deplin de oportunitatile oferite. In ceea ce priveste Banca Mondiala si Fondul Monetar International, acestea si-au sporit ajutorul financiar, tehnic si analitic, legat de comert.
S-au realizat multe in cadrul negocierelor, iar un acord de o importanta deosebita este in curs de perfectare. Desi drumul spre masa negocierilor nu se anunta a fi usor, obstacolele nu sunt insurmontabile. Tuturor statelor, dar in special jucatorilor importanti, le revine responsabilitatea de a-si onora angajamentele asumate in cadrul Rundei Doha. A venit vremea sa ne intoarcem la aceasta, de dragul cetatenilor, al sistemului de comert global si al statelor sarace ale lumii.
Rodrigo de RATO
si Paul WOLFOWITZ
Rodrigo de Rato este directorul Fondului Monetar International.
Paul Wolfowitz este presedintele Bancii Mondiale.
Copyright: Project Syndicate, 2006.
www.project-syndicate.org


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.