In republica zvonurilor

la biblioteca o singura carte ca bibliografie: lucrarea lui J.N. Kapferer, plus vreo 3-4 studii americane, pe care le mai aveam eu. Ma intriga fascinatia studentilor pentru aceasta tema marginala. Incercam sa-i ghidonez spre teme cu adevarat fundamentale, dar dorinta lor inspre a studia acest fenomen ramanea destul de mare.
Mai tarziu, dupa ani buni de politica, am avut explicatia pentru aceasta tentatie a tinerilor mei invatacei: de fapt societatea noastra este inca tributara unei mentalitati pre-logice, cum ar spune un antropolog ca Levy Bruhl. Ocazia explicatiei mi-a fost oferita de momentul in care Traian Basescu l-a numit director la SRI pe George Maior, senator din opozitie si politica romaneasca era sa cada lesinata in fotoliu, ca tanti Mita. O numire fireasca in Europa sau SUA, un cutremur pentru Romania. De ce a fost o surpriza totala si mai ales de ce, nici astazi, dupa o saptamana, nu exista analize relaxate si explicatii rationale. De ce au fost atat de surprinsi politicienii, analistii politicului si ziaristii?
Cele mai mari erori de analiza provin din faptul ca traim intr-o republica a zvonurilor. Zvonul este cea mai influenta media, produce informatie de baza si este fundamentul pentru toate scenariile de prospectare a viitorului politic. Informatia oficiala nu are nicio credibilitate, ca si institutiile noastre. Tot ce se declara in mod oficial este doar o informatie pentru fraieri, de multe ori jurnalistii nici macar nu scriu sau nu inregistreaza pozitiile de la conferintele oficiale de presa. Zvonul este un canal paralel pentru cei care se considera initiati, participanti adevarati la procesul de luare a deciziilor serioase. Pe aceste canale circula cel mai bine tot ceea ce este legat de cele doua paradigme ce structureaza credibilitatea acestui canal: teoriile conspirationiste si cele ale complotului permanent.
Dar cel mai mare handicap al majoritatii politicienilor si analistilor, sau chiar al intregii societati nu este lipsa de imaginatie pentru a intui viitorul. Handicapul majoritatii este ca nu poate sa-si inchipuie normalitatea. Traind intr-un univers populat de paranoici, de halucinatiile unor nostalgici, de spaimele nevrotice ale hotilor speriati de jafuri, am ajuns sa nu mai recunoastem normalitatea. Suntem un popor tot mai trist, care va ajunge sa se bucure doar atunci cand va simti suferinta sau va simti ca traieste doar atunci cand va simti durere.
Post Scriptum
In spumoasa republica a zvonurilor, adevarul umbla cu capul spart si esenta iese de foarte multe ori la suprafata, nebagata in seama. Adevarul este de multe ori neinteresant, plictisitor, nu are loc decat poate intr-o nota de subsol, uitata undeva in josul paginii. Sa procedam, in consecinta, cu o analiza simpla a evenimentului saptamanii trecute. Traian Basescu, aflat in razboi mai vechi cu parlamentul, nu avea cum sa treaca prin parlament propunerile sale decat daca gasea un aliat din opozitie si atunci, evident, renunta la unul din posturi.

---

Despre autor: