Brancusi versus Eliade

Vrem, nu vrem, proiectul "Mari romani" acapareaza atentia pe ultima sa suta de metri, intrand deja intr-o alta etapa: fiecare personalitate care a punctat pentru top ten este sustinuta de un "aparator", pentru a mai castiga voturi. Astfel, cei mai importanti romani care s-au impus international - alaturi de Enescu, zic eu - Constantin Brancusi si Mircea Eliade, au ajuns intr-un "joc" de idei, fata in fata. Desi nu e vreun "Bruzli il bate pe Vandam", ca in melodia unei trupe de tineri rockerasi, cumva confruntarea poate parea ridicola. Cand ar fi vorba de un domnitor, militar, politician (Jiji) vs un artist, este normala o confruntare prin alaturare. Dar cand avem doi ARTISTI exponentiali, fiecare remarcabil in domeniul sau, cum putem face diferenta? Brancusi este probabil cel mai important sculptor din secolul al XX-lea - Eliade cel mai mare orientalist si "profet" al stiintelor religioase. Cine conteaza mai mult? Arhitectura sau literatura, Coloana Infinitului ori credinta, homo religiosus? Brancusi e un taran din Hobita, Eliade un intelectual rasat, liderul generatiei '30 - cea mai reusita poate din cultura romana. Asta nu inseamna ca ruralul e mereu invins de citadin. Cum bine spunea Dan C. Mihailescu, la modul prezumtiv, daca am lasa pe o planeta - ca sa comunicam cu o civilizatie extraterestra - ansamblul de la Targul Jiu "omuletii" de "dincolo" si-ar face o parere despre umanitate prin lucrarile bracusiene, care implica niste esente, niste arhetipuri. Pe de alta parte, Dragos Bucurenci ni-l prezinta pe Eliade, stilul enciclopedist per excellence, nascut nu din stirpea lui Vasile Parvan ca sculptorul gorjean, ci din aceea a profesorului Nae Ionescu; cu ridicari si caderi, cu simpatii legionare in tinerete , care-l vor bloca pentru Nobel la senectute, bucuresteanul care a mitizat Strada Mantuleasa reprezinta pur si simplu spiritul romanesc, setea de cunoastere si eterna reintoarcere la sacru. Filmele propuse de TVR pentru un portret de artist sunt exceptionale, mai ales pentru educarea generatiei Internet, mai preocupata de scandaluri gen Romanita sau Oana Zavoranu care-si da in judecata mama. Pentru ca, de fapt, scopul campaniei Mari Romani acesta e: sa-i mai educam putin pe telenovelistii de azi, macar sa-i stie pe Cioran, Enescu sau Coanda. Deci nu mai conteaza eu cu cine votez, cine-i mai "tare", Eliade sau Brancusi? Un clasament fara ei ar fi inimaginabil si, sa zicem, cu Gigi Becali in locul vreunuia! Ciobanul mitocan nu mioritic, si-a luat o binemeritata palma spirituala in direct la Realitatea TV, de la Alex. Stefanescu. Dupa ce a monologat, ca de obicei, ca "ba, stii cine sunt eu" si "ce fac eu", si ca "fara mine n-ati mai fi nici voi" si alte bla-bla-uri ieftin populiste - ca gaselnita pentru babe analfabete si stirbe e "io ma bat cu Diavolul" (!) - acest personaj frustra(n)t, nascut din somnul natiunii romane a fost pus la colt de niste intelectuali, rusinati initial doar ca sunt la un prezidiu si trebuie sa-i asculte - ca asa a vrut domn' Tatulici cu celalalt proiect, "Cei 10" - aberatiile celui care face atata caz de Dumnezeu dar el nu e decat un fariseu si un farseur. E tragic pentru un popor cand ajunge sa te reprezinte un Becalide. Alex Stefanescu l-a anulat din cateva fraze (nici nu-i greu) si i-a spus sa se bucure, pentru ca e ultima data cand are sansa sa fie ascultat de un juriu academic, adica de un grup de intelectuali care va face apoi cinste tarii ignorandu-l pe nefericit. Care a luat-o saracul apoi total pe aratura, in binecunoscutu-i stil nesimtit(or), dar inevitabilul se produsese: cineva l-a contrazis pe maria sa, Mihai Viteazul, sau cine se credea la ora respectiva, si i-a taiat din nasul fandosit aratindu-i ca a face rating nu inseamna ca ai vreo importanta decat meteorica, de scandalagiu ce place coafezelor, si ca a urla isteric batandu-te cu pumnul in pieptul plin de "io" si "ba" nu garanteaza automat un mandat de presedinte, decat poate pentru simpatizantii de la Balaceanca. George Becali, prezent in top 20 Mari Romani (ca sa ne dam seama unde am ajuns ca nivel!), a fost aruncat inapoi in haosul ciobaniei care l-a creat sa ne plictiseasca zilnic cu aceleasi elucubratii la ore de varf la TV. Nici Basescu nu a reusit sa atinga un asemenea grad de populism ieftin si ridicol, cu "za Sulaina cenal " cu tot si cu francofonia inutila prin care bieti arborigeni, dictatori de 30 de ani, s-au mirat cand au aflat ca nu mai e pretenul lor Ceausescu... Revenind la MARI ROMANI (desi, se pare, avem o gramada de mici & mititei , care se cred in bolile lor, grandomanice, de neinlocuit) cei care au punctat reflectand gradul de cultura actual al populatiei, tin de notiuni ca putere, manipulare, advertising. Ca politicul si istoricul stau mai bine decat arta, ca un sportiv puncteaza mai mult decat un pictor, e logic. Si Churchill i-a luat fata lui Shakespeare in topul englez similar. Excluzand domnitorii cu care ne mandrim - dar de care nimeni n-a auzit peste hotare - ar trebui sa defilam cu romanii cei mari universali, nu cu cei pe care-i credem noi mari dar sunt numai la nivel intern. "Concursul" pe acest sens ar miza. La nivel national ne multumim si-i iubim pe cei care au fost sau apar inca pe bancnotele noastre, mai putin Balcescu bietul...Dar daca vrem sa vedem cu adevarat cine conteaza si cine ramane, daca ar fi sa ne "luptam" cu eroi omologi din alte topuri ale tarilor straine, nu vom iesi nationalist la interval cu Antonescu, Stefan sau Tepes (desi rolul lor interior este determinant). MARI ROMANI care s-au implinit la modul universal si prin care au auzit si altii de noi vor fi mereu Cantemir, Ionesco, Cioran, Eliade, Blaga, Ion Barbu, Tzara, Urmuz, Palade, Enescu, Brancusi, Ana Aslan, Maria Tanase, Paulescu, Gheorghe Zamfir, Coanda, Vuia, Vlaicu, Nae Caranfil, Pintilie, dar si Nadia, Hagi, Ilie Nastase (unii ar zice si Micuta Picasso ori O-Zone, ca si ei ne-au facut cunoscuti!). Ceilalti, cu nimic mai prejos, sunt meritorii pentru spatiul balcanic, est european, ori doar pentru noi, pentru spiritul autohton, pentru ca au avut ghinionul sa nu se impuna decat aici: Noica, Nae Ionescu, Tutea, Steinhardt, Grigorescu, Tudor Gheorghe, Phoenix, Liviu Ciulei, Sergiu Nicolaescu, Amza Pellea, Caragiu, Birlic si, din pacate trebuie sa recunoastem, marii nostri clasici, Eminescu, Caragiale, plus Arghezi, Preda, Sorescu, Nichita. Sunt geniali, sunt esentiali pentru romanitate dar nu si pentru universalitate, ei reprezentand nenorocul nostru in lume, al unei culturi minore cu (prea)multi oameni mari. Altii, mai norocosi, au plecat si exilul le-a garantat si recunoasterea. Sa nu fim creatori de iluzii, cum spune presedintele - tot cu Stefan, Mihai, Carol I sau Maresalul vom defila si unul dintre ei va castiga, intr-o vreme cand POLITICUL/ISTORICUL adica profanul ingenuncheaza sacrul. E tara lui Eminescu vazuta prin ochii lui Caragiale dar numai pentru noi, cei de aici, care-i intelegem. Strainii ne vad mai bine reflectati prin romanii din titlu. Pentru noi, aici , si Bula sau Soldatul Necunoscut puncteaza - pentru "ceilalti", Dracula sau Ceausescu ne transporta in celebritate. Putem fi elitisti sau vulgari, putem miza fie pe geniu (recunoscut sau nu si in alte parti decat ale egocentrismului national) fie pe popularitate si ea uneori de-o clipa. De asta e posibil sa-i omologam in melanj pe Nadia, Becali, Cioran si Hohenzollern si sa-i comparam pe inegalabilul Caragiale, simbolul nostru mental, cu alt "nemuritor", Enescu. Sunt adunate la un loc valori mici, mari, false valori, titani si populari aducatori de rating,branduri si trenduri.Boborul voteaza si alege, dar ceea ce va iesi la final e mai putin omologabil. Simptomatic ar fi de ce ii preferam pe unii sau pe altii si cat credem ca ne reprezinta Eliade ori Brincusi? Si va mai propun un roman, maret in viziunea mea, chiar daca nu e mediatizat: Brincoveanu.Cine mai are azi curajul si spiritul de jertfa sa-si piarda capul la propriu pentru credinta neamului sau?

---

Despre autor: