Puterea ca proiect

Inainte de toate, as vrea sa-i salut din nou pe cititorii Jurnalului National. Sarcina mea, ca ministru, este in primul rand aceea de a face, si mai putin de a scrie. Socot insa ca in anumite momente scrisul este o forma de comunicare necesara, tot o actiune pe care uneori trebuie sa ti-o asumi. Revin deci dupa cateva luni
de ""tacere"", cu speranta ca scrisul meu va reusi sa lamureasca unele lucruri.
Imi place sa cred ca a fi la guvernare este un mijloc pentru realizarea unor proiecte in folosul cetateanului. De aceea, atunci cand ridicam problema: a fi sau a nu fi la guvernare, ne gandim la sansa acestor proiecte de a se realiza sau nu. E frumos sa apari in poza unsprezecelui de start, dar important este sa joci bine si sa dai goluri.
Si cand am fost numit ministru, si cand s-a decis - in aceasta vara - ramanerea la guvernare a Partidului Conservator, am afirmat ce inseamna pentru mine acest lucru. Nu a ""sta"" la putere, nu a te mentine in echilibrul uneori instabil al unei coalitii este relevant pentru mine, ci activitatea prestata acolo, participarea, dinamica, rezultatul. Am spus acest lucru de mai multe ori si am afirmat de fiecare data ca guvernarea, pentru mine, inseamna - la limita - proiectele mele ca ministru.
S-a observat, poate, mai putin ca in urma privatizarilor din ultimii ani Ministerul Economiei si Comertului a devenit tot mai putin un administrator al unor active de stat si tot mai mult un generator de proiecte de dezvoltare. MEC a evoluat spre un statut tot mai dinamic, dar si mai dificil de intretinut, cu mijloace suta la suta proprii. Proiectele au atins o complexitate fara precedent, iar derularea lor, care afecteaza nu doar un sector determinat, ci adesea economia in ansamblu, depinde de eficienta cooperarii intre institutiile statului. In economie, ca si in societate, de fapt, nu mai suntem aproape deloc compartimentati, ci conexati si obligati la colaborare permanenta.
Inevitabil, proiectele care definesc sau ar trebui sa defineasca mandatul meu sunt legate de ideea de energie. As enumera aici doar continuarea constructiei reactoarelor de la Cernavoda, integrarea in proiectul Nabucco, asigurarea de resurse energetice alternative sau reabilitarea termica a locuintelor. Sunt proiecte mari si foarte mari. Evident, MEC are aici rolul unui generator de idei, de coordonator, dar realizarea completa presupune, cum am spus deja, cooperarea intre mai multe institutii si, in primul rand, intre ministere.
Continutul mandatului meu este dat de aceste proiecte, iar de reusita lor depinde, la urma urmelor, si reusita mea. Am constatat, dupa un an si jumatate de cand sunt ministru, ca, in ciuda conflictualitatii din spatiul politic, Guvernul a ramas in general o zona in care s-a putut lucra. Furtunile nu s-au simtit aici atat de puternic ca in alte zone. Pe de alta parte, este imposibil sa nu observi derapajele, intarzierile si blocajele care apar destul de des si,
ce-i mai grav, in punctele esentiale.
Nu as vrea sa insist acum asupra acestui aspect. Ma straduiesc pe cat posibil sa nu fac un capat de tara din micile si inerentele crize ale activitatii de zi cu zi. Din experienta de pana acum am inteles ca, dincolo de aspectele politice, chiar dincolo de vointa politica mai mult sau mai putin viguroasa, conteaza colaborarea interinstitutionala. Sper ca toata lumea a inceput sa constientizeze ca aceasta colaborare este obligatorie, este inevitabila. Altfel, vom avea intotdeauna doar mici realizari sectoriale, jumatati de succese si un cvasiesec de ansamblu.
Sper, de asemenea, ca si in viitor conflictualitatile superficiale vor ramane doar la stadiul unor bruiaje comune si nu vor afecta dezvoltarea si participarea la proiectele si la programele MEC sau ale altor institutii importante. A participa la guvernare este aproape sinonim cu a conlucra. In caz contrar, cel mult se poate spune ca ""stam"" la guvernare.

---

Despre autor: