Miercuri, 27 septembrie 2006, liderul PC, Dan Voiculescu, a convocat jurnalistii pentru a le infatisa un mandat de perchezitie semnat in alb de Monica Macovei in 1984, cand era procuroare a regimului Ceausescu.
Acuzatia era extrem de grava. Astfel de mandate erau date de procurori ofiterilor de Securitate pentru a putea patrunde in locuintele celor care carteau impotriva regimului si a le planta fie microfoane, fie valuta, pentru a putea fi tarati in anchete penale.
Monica Macovei nu mi-e simpatica. Mai intai prin trecutul de procuror ceausist. Si daca n-ar fi colaborat cu Securitatea, ipostaza sa de procuror, definit in documentele de partid si de stat drept ""aparator al cuceririlor revolutionare ale poporului"", o face din start incompatibila cu postul de ministru al Justitiei, intr-un guvern care si-a facut un tel din denuntarea comunismului.
Monica Macovei poate fi avocata, consultant juridic, top model, poate fi chiar procuror. Nu poate fi, insa, ministru si cu atat mai mult, ministru al Justitiei. Dar chiar si daca ar fi fost in regimul anterior balerina, stiut fiind ca o balerina nu putea contribui cu picioarele la apararea cuceririlor revolutionare ale poporului, Monica Macovei tot n-ar fi meritat sa conduca Ministerul Justitiei: e singurul demnitar din istoria patriei care si-a propus sa nu-si gaseasca odihna pana nu face praf si pulbere domeniul de care raspunde: Justitia. Sunt insa gazetar. Si din acest punct de vedere, corectitudinea profesionala m-a facut sa am serioase indoieli fata de autenticitatea documentului fluturat (doar) pe la nasul presei de Dan Voiculescu. Un document de o asemenea importanta in acuzarea unui om nu poate fi doar fluturat pur si simplu. El trebuie sa aiba o semnatura clara si, mai ales, trebuie insotit de datele indispensabile: de unde provine, in ce context a fost semnat de Monica Macovei, cum a ajuns la liderul PC.
De aceea, miercuri seara la Sinteza zilei de pe Antena 3, mi-am exprimat scepticismul fata de autenticitatea semnaturii. Dat fiind ca esenta documentului o constituie semnatura, ma asteptam ca Monica Macovei sa ceara o expertiza pentru a dovedi ca semnatura nu-i apartine. Era singura formula de a ne convinge ca are dreptate cand sustine ca documentul e un fals. Monica Macovei
n-a cerut o expertiza. S-a multumit sa ne explice, printr-un Comunicat ca sub regimul Ceausescu mandatele de perchezitie se supuneau unor proceduri riguroase, respectate cu sfintenie de catre procurori.
Cat pe-aci sa ne convinga ca, in Romania lui Ceausescu, Procuratura - una dintre institutiile de forta ale regimului - era de o corectitudine exemplara, oricum mult superioara Procuraturii din Romania de azi!
Nici liderii Aliantei D.A. n-au cerut transarea controversei prin expertiza. Emil Boc n-a pus la indoiala o clipa autenticitatea documentului. Intr-o conferinta de presa tinuta la Cluj, liderul PD, altfel necrutator cu toti cei care au fost instrumentele regimului comunist, a sustinut ca trebuie sa tinem cont exclusiv de activitatea Monicai Macovei la integrarea Romaniei in UE. La intrebarile jurnalistilor, liderul PD a declarat ca nu va cere verificarea veridicitatii documentului, pentru ca nu-l intereseaza, domnia sa avand alte treburi. Ca Emil Boc are alte treburi stiam. Printre altele, domnia sa e ocupat pana peste cap sa lustruiasca clantele Palatului Cotroceni. Cum pune mana pe una dintre ele Traian Basescu, proaspat iesit din transparitie, cum se repede Emil Boc s-o stearga cu limba.
Nu stiam insa ca domnia sa ne crede prosti. Daca ministrul Justitiei a semnat respectivul document, ipostaza sa de colaborator al Politiei Politice e de netagaduit, indiferent ca el a lezat sau nu vreo persoana si, mai ales, indiferent cat a contribuit Monica Macovei la integrarea Romaniei in UE. Mona Musca a semnat un angajament cu Securitatea, fara ca aceasta sa lezeze vreo persoana. Si cu toate acestea ea a fost declarata colaborator al Securitatii ca Politie Politica. Mona Musca a contribuit enorm la democratizarea Romaniei. Si cu toate acestea, a fost exclusa din PNL.
Fata de Mona Musca s-a aplicat un standard cu care eu, personal, nu pot fi de acord, impartasind teza ca activitatea postdecembrista e singura care conteaza in aprecierile de azi. Colegii de partid si de Alianta, Gardienii Revolutiei Portocalii din Presa, au judecat-o insa dupa un standard de o rigoare feroce. Nu-i valabil acest standard si in cazul Monicai Macovei?