""DECRET nr.770 din 1 octombrie 1966 pentru reglementarea intreruperii cursului sarcinii.""
Micul picolo prezidential face ce face si ne cam ia mintile in fiecare zi. Politica de birt ieftin, de boschet udat de baiatul insemnat, dupa un sprit de substanta cu primul cioban al tarii, urcand apoi beat la volan, pazit cu strasnicie de SPP ne invadeaza mintea clipa de clipa, iar noi, bieti spectatori, uitam sa intrebam de ce si pentru care motiv nu putem circula prin Bucurestiul nostru, nu mai stim sa intrebam ce se va intampla cu adevarat de la intai octombrie 2006 si de ce ne cam meritam soarta.
Sunt fix patruzeci de ani si o zi de atuncia€¦ Decreteiia€¦ Asa a fost tradus continutul si efectele intamplarii de acum patru zeci de ani. Multe sperante si-au pus in ""efectele colaterale"" ale acestui ordin prezidential toti cei ce au participat la emiterea lui. Asa suntem noi, romanii, rar se inghesuie cineva sa faca bine cuiva. Raul insa, orice forma ar lua el, are multi coautori. Spun asta pentru ca nu-l cred in stare de o ""asa inalta gandire"" pe nefericitul pantofar disparut intr-o zi de decembrie. Trebuie ca a avut mult ajutor, la noi raul are multi ""coautori"", nimeni nu se da in laturi de la a face rau. E mai greu, mult mai greu sa zidesti ceva, sa faci un bine. Mai la indemana si mai simplu e sa distrugi.
Am prins, cred, ultimul tren al decreteilor soartei, biete suflete chemate aici, pe pamant, ba de o sticla de vodka proasta, ba de
inghesuiala de sub mormanele de plapumi ale patului in noptile lungi fara curent electric sau caldura, ba de o descarcare nervoasa a iubirii dupa ore intregi de stat la cozi pentru o coaja de salama€¦
Am fost tare multi noi, ""Decreteii"", si nu stiu cati dintre noi am ajuns aici pentru motivele corecte. O mare parte dintre noi nu am fost altceva decat niste biete pasapoarte sociale ale unor parinti cretini ce ne-au pus in destine nereusitele, frustrarile si blestemele vietilor lor cocosate de neputinta, lasitate si dezonoare.
Cate destine frante, cati ingeri mutilati, tristi, cate mame sfasiate de goaza unui avort facut cu andreaua in bucatarii jegoase, cati copii nedoriti transformati in obiecte de colectare a urii pure de parinte, cate case de copii construite de atunci pentru sufletele nimanui?!... Atunci a invatat ""neamul asta de eroi"" sa-si ucida copiii, sa-i abandoneze, sa-i chinuie. Avea toate motivele ""corecte""a€¦ Multa vreme de acum incolo vom purta cicatricele andrelelor, a foarfecelor adanc insemnate pe sufletul neamului. Inca se nasc parinti ce-si ucid copii cu buna stiinta si asta doar pentru ca se simt indreptatiti sa faca asta avand drept de viata si de moarte asupra sufletelor nascute din ei. ""IO TE-AM FACUT! IO TE OMOR!"" Va e straina propozitia asta? Ce neam de viermi!!! Cate feluri de a muri sunt?! Parintii nostri le-au experimentat pe toate asupra noastra, dar n-au avut decenta sa ma aseze un numar la finalul lui 770/1966, sa stim si noi dinainte... O parte dintre noi, dintre noi decreteii avem tatuat pe suflete numarul ala ce lipseste din ecuatia asta macabra.
Au spus multi la revolutie ca aceasta creatie a lui 770/1 Octombrie/1966 a murit intorcandu-se impotriva ""creatorului"" lor eliberandu-ne si ca le suntem datori cu viata celor ce nu mai sunt si asa si este. Am fost acolo si stiu asta, insaa€¦
Am mostenit genetic lasitatea, frica, umilinta, toata cocoasa asta a neamului romanesc plina de tot ce e mai ranced si mai purulent pe lumea asta. Am tacut, ne-am integrat in turma pascand in fata televizoarelor vorbe stricate de o minte alcoholica. Noi am devenit la randu-ne oaia docila ce ne defineste specia de roman.
Auregovoir!, cum zicea englezua€™ Gheote!