Romania s-a mai ales cu o condamnare din partea Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, prin decizia din 21 septembrie 2006, din cazul "Maszni contra Romaniei". Statul roman a fost condamnat, cu unanimitate de voturi, pentru incalcarea art. 6.1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil intr-un proces derulat in instantele militare din Iasi. De asemenea, in termen de trei luni, statul roman a fost obligat sa plateasca suma de 2000 de euro, cu titlu de daune morale si cheltuieli de judecata, catre reclamant. Cazul lui Marcel Maszni - un cetatean roman din Suceava, va pune capat, inainte de vreme, practicii mostenite din vreme Justitiei comuniste, de a se judeca civili la gramada, alaturi de cadre militare - practica criticata adeseori de catre organismele europene si nu numai.
Speta
Curtea Eurpeana a Drepturilor Omului a constatat ca cetateanul roman a fost judecat laolalta cu un agent de politie, pentru confectionarea si uzul unei autorizatii provizorii de circulatie, calificata drept falsa de anchetatori. Concret, la 29 mai 1997, Politia Suceava i-a suspendat pentru doua luni permisul de conducere reclamantului Maszni, angajat al unei societati comerciale, pe motiv ca n-a oprit la o intersectie cu calea ferata si a comis astfel o contraventie la Codul rutier. La 9 iunie 1997, cetateanul roman a fost oprit de un alt agent de politie rutiera, care a constatat ca soferul a prezentat la controlul actelor o autorizatie provizorie de circulatie, emisa de Politia Botosani, act care s-a dovedit a fi falsificat de agentul de politie B.D. Acesta a fost trimis in judecata de parchetul militar pentru falsificarea documentului alaturi de Marcel Maszni, deferit la randul lui judecatorilor militari pentru infractiunile de instigare la fals, uz de fals si conducerea ilegala a unui autoturism pe perioada suspendarii permisului de conducere. Procesul s-a judecat la Tribunalul Militar Iasi, care la 31 august 1998 l-a condamnat pe sucevean la un an si patru luni de inchisoare, respingand exceptia de necompetenta a judecarii unui civil de catre o instanta militara, exceptie care a fost invocata pe parcursul solutionarii cauzei. Condamnatul a declarat apel, cerand sa fie achitat, pe motiv ca a cerut politistului eliberarea unei autorizatii provizorii de circulatie, dar ca nu a stiut ca documentul este fals si ca prin urmare n-a comis o nici infractiune folosind respectiva autorizatie. La 4 februarie 1999 i s-a respins insa apelul, iar la 15 aprilie 1999 i s-a respins si recursul de catre curtea militara de apel.
Argumentele judecatorilor europeni
Marcel Maszni s-a adresat instantei europene de la Strasbourg, reclamand ca i s-a incalcat dreptul la un proces echitabil. Curtea Europeana, analizand probele, a constatat ca exista dubii serioase in acest caz privind obiectivitatea si impartialitatea magistratilor militari, dubii care profita reclamantului, motiv pentru care s-a apreciat cu unanimitatea voturilor judecatorilor ca a avut loc o violare a articolului 6.1 din Conventie, articol potrivit caruia: "Orice persoana are dreptul la judecarea, in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa (...)"
S-a stabilit de catre Curte ca statutul judecatorilor militari romani prezinta lipsa unor garantii de independenta si impartialitate, chiar daca, aparent, ei au urmat aceeasi pregatire profesionala ca magistratii civili, se bucura de stabilitate si inamovibilitate si sunt numiti prin aceeasi procedura, de catre presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Dubiile privind lipsa de impartialitate si obiectivitate a magistratilor militari rezulta din faptul ca potrivit Legii statutului cadrelor militare (art. 29 si 30 din Legea 54/1993) se considera ca judecatorii militari sunt ofiteri de cariera, ale caror salarii sunt platite din bugetul Ministerului Apararii Nationale. De asemenea, magistratii militari se supun disciplinei militare, iar promovarea lor in grad este conditionata de reglementarile interne ale Armatei. Ca atare, s-a constatat ca nu exista garantii suficiente ca asupra magistratilor militari nu intervin factori de natura sa le afecteze independenta si impartialitatea. Acestea au fost ratiunile pentru care CEDO de la Strasbourg a condamnat statul roman, pe care l-a obligat sa pateasca in termen de trei luni daune de 2000 de euro catre sucevean.
Reforme cu "supape" pentru magistratii militari
Cazul "Maszni contra Romaniei" nu este singurul de acest gen din jurisprudenta instantei de la Strasbourg. Au mai existat trei cazuri similare in 1998 cu Turcia. Cu toate acestea, ultimele modificari ale Codului de procedura penala si ale altor legi, efectuate prin Legea 356/2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 677 din 7 august 2006, au ignorat aceste precedente si nu au eliminat magistratii militari din cauzele cu civili. Dimpotriva, s-a optat, in stil pur balcanic, la o solutie care sa pacaleasca Uniunea Europeana pe de o parte, pentru ca pe de cealalta parte sa se mai ofere un "respiro" de cativa ani parchetelor si instantelor militare pe cauzele cu civili. Trasnaia a fost legiferata prin art. III, pct. 2, din Legea 356/2006, care prevede instituirea unei asa-zise perioade de tranzitie, in loc sa puna capat defintiiv acestor practici judiciare de mult apuse in UE. Potrivit articolului de lege mentionat: "Cauzele aflate in curs de urmarire penala sau de judecata la parchetele ori instantele militare la data intrarii in vigoare a prezentei legi (n.n. - 7 septembrie 2006) date in competenta parchetelor sau instantelor civile, vor continua sa fie urmarire ori judecate de parchetele sau instantele militare". Acest articol nascut, in mod evident, datorita "sforilor" trase de Justitia militara, va face ca pe viitor Romania sa poata fi iar condamnata la CEDO. Si aceasta pentru ca unii magistrati militari nu pot renunta lesne la avantajele lor de decenii. Surse avizate din sistemul judecatoresc militar ne-au relatat despre salariile grase primite de la Ministerul Apararii, inclusiv prime grase, care se acordau din fonduri speciale ale MApN sau cele aflate la dispozitia personala a ministrului (in cazul sefilor de parchete si instante militare). De asemenea, batalia pentru grade militare, prin avansari la exceptional, a constituit un alt factor de control al magistratilor militari, care daca nu erau "cuminti" si "ascultatori" nu beneficiau inainte de termenele legale de avansarile mult ravnite, aducatoare de mariri salariale. Au existat situatii cand s-au tras sfori pentru ca anumiti magistrati sa fie avansati la exceptional, prin repartizarea acestora a unor dosare cu militari cu grade inalte, pentru a se justifica astfel avansarea inainte de termen in grad a respectivilor, pe motiv ca legea cere detinerea unui grad cel putin egal cu al inculpatilor. In alte cazuri, pentru a se obtine avansari la exceptional, s-a uzat si de influenta serviciului secret al Armatei, care s-a folosit in trecut de serviciile unor magistrati.
Problema parchetelor si instantelor militare din Romania reprezinta pe de alta parte un sistem de subordonare dubla (care pana deunazi, de cand s-a desfiintat Directia Instantelor Militare din Ministerul Justitiei, era chiar o subordonare tripla), deoarece magistratii militari depind intr-o anume masura de Ministerul Public si Ministerul Justitiei (in cazul procurorilor), precum si de MApN, cel care le plateste salariile, ii avanseaza in grad, si ii premiaza cand e cazul. Din aceste considerente, justitia militara poate fi catalogata drept o justitiei paralela.
Deoarece, potrivit Constitutiei, hotararile CEDO au intaietate inaintea legilor interne, o cale de intrare in legalitate imediata in cazul instantelor si parchetelor militare, ar fi ca toate dosarele in care exista civili sa fie disjunse si declinate catre instantele si parchetele civile.