Zambete, dansuri, strangeri de maini si felicitari peste felicitari. Aceasta a fost atmosfera de pace si prietenie dintre bulgarii si romanii prezenti ieri la Strasbourg. Ei au trecut peste rivalitatile create prin rapoartele europene trecute, ""coalizandu-se"" in bucurie.

Agitatie, haos, alergatura... au fost cuvinte care nu
si-au mai gasit marti sensul la Strasbourg. Daca la raportul din mai jurnalistii romani si bulgari se imbulzeau la orice, mergand pe principiul ""trebuie sa le-o luam inainte"", iar secretomania paraliza orice fel de comunicare intre cele doua parti, caci la nivelul nostru se ducea in mod subconstient o lupta intre orgolii de patrioti nedeclarati, situatia s-a schimbat radical, spre surprinderea tuturor. Calmul care a inconjurat prezentarea documentului comisiei a conciliat ziaristii din ambele state. Sa fi fost de vina faptul ca textul raportului nu mai reprezenta o surpriza pentru nimeni, iar competitia de a pune primul mana pe concluziile lui deja era ceva perimat ca sens, caci banuiam unde or sa bata? E o varianta ce merita luata in considerare. Sa fi fost de vina faptul ca, spre deosebire de luna mai, cand aveau impresia ca romanii lucreaza impotriva lor si se bucura de un statut special in fata oficialilor europeni, jurnalistii bulgari au realizat ca suntem de fapt egali? Se poate si asta. Oricum, pana la urma fiecare a marjat pe ce a putut mai mult in momentul istoric de la Strasbourg. Romanii s-au bazat pe sociabilitate si pe curiozitate, insa fara tendinte maladive, in timp ce colegii de la sud de Dunare si-au adus dansatori in costume populare, care sa le reprezinte traditiile in plenul Legislativului european. Ne-ar fi placut si noua sa aducem Calusarii sau macar fetele de la Capalna, dar ne-am zis in sinea noastra avem totusi un mare atu: suntem mult mai deschisi.

LA O CAFEA. Animozitatile au disparut fara urma... la o cafea. In jurul unui cappucino, in bufetul destinat presei, cu mai bine de o jumatate de ora inainte de prezentarea raportului, lucrurile s-au limpezit intre ziaristi. ""Stiti concluziile?"", ne abordeaza o jurnalista de la Dvenik. Vadit in necunostinta de cauza, i-am raspuns ca nu. Ne-a marturisit ca nici ea si nici colegii ei nu au reusit sa le obtina inainte de momentul cu pricina din Hemiciclu si chiar ne-a impartasit ca vor reusi sa ia cateva declaratii de la diversi oficiali, sugerandu-ne ca putem veni si noi. Am ramas mirati de cat de bine ne putem intelege si ne-am zis ca primele caramizi la podul prieteniei de peste Dunare au fost puse la Strasbourg.

AMABILITATI. Daca innodarea unei amicitii cu ziaristi bulgari ne-a surprins, si mai mare ne-a fost mirarea cand diversi functionari europeni, vazandu-ne legitimatiile de presa, ne opreau si ne felicitau. Aceeasi atitudine relaxata am regasit-o si la Misiunea Romaniei, unde, cu ocazia unei receptii, inalti oficiali europeni nu au ezitat sa apara. Ei i-au umplut de zambete si aprecieri pozitive atat pe euroobservatorii romani, cat si pe ministrul Anca Boagiu. Intre un pahar cu vin romanesc si niste sarmalute, podul prieteniei... s-a extins.