Multe dintre statele membre ale Organizatiei Internationale ale Francofoniei sunt cvasinecunoscute publicului larg, insa aceasta nu inseamna ca nu joaca sau au jucat un rol important pe scena lumii. Mai mult, unele dintre ele sunt dovada vie a rivalitatii istorice dintre Franta
si Anglia.

In unele dintre statele care formeaza marea familie a francofoniei, dupa sute de ani si zeci de lupte, s-a incetatenit in sfarsit un sistem care imbina fara sincope limba franceza, guvernarea de tip britanic si bucataria locala. Un exemplu exotic este insula caraibiana Sainte-Lucie, pe care britanicii si francezii si-au disputat-o de 14 ori din 1663 pana in 1814. Pana la urma au invins englezii, desi numele a ramas francez. In schimb, bastinasii, in proportie de 90% romano-catolici, o recunosc drept suverana pe Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii si au ca imn binecunoscutul ""God Save the Queen"". Tarisoara de doar 620 de kilometri patrati are ca limba oficiala atat franceza, cat si engleza si se distinge prin exportul exceptional de banane. De altfel, Sainte-Lucie se poate lauda cu cel mai mare numar de laureati ai Premiului Nobel pe cap de locuitor, anume doi.
SOL FRANCEZ. Saint-Pierre et Miquelon, un ansamblu de insule cu o istorie mareata pentru o suprafata de doar 242 de kilometri patrati de uscat, aflate in apropiere de coasta estica a Canadei, a fost macinat de rivalitatea franco-engleza. Franta controleaza aceste insule din 1763, insa britanicii le-au atacat si au deportat populatia locala de doua ori. In cele din urma au revenit definitiv Frantei, singurul vestigiu ramas din vastele posesiuni nord-americane de odinioara. Ocupatia de baza a celor 6.300 de bastinasi este pescuitul codului. Toti cei 6.300 de locuitori sunt mandri ca sunt francezi si ca pasesc pe sol francez, la propriu, pentru ca a fost adus in mari cantitati in calele vaselor si imprastiat pe suprafata insulelor.

CEI MAI FERICITI