Impresionanta si surprinzatoare prin noutatea si temeritatea afirmatiilor sale, a fost - in permanenta - atitudinea profesorului George Oprescu. Declarandu-se de doua ori impotriva formulelor consacrate ale umanismului - roman si crestin - Domnia sa marturiseste ca, din crestinism, asa cum ne-a fost transmis prin diferiti si anonimi scriitori, lipsesc tocmai "ghiarele si coltii" adica elementele esentiale care puteau da masura fortei spirituale si a dinamismului social pe care le aducea crestinismul. Este - fara indoiala - o observatie menita sa limpezeasca in chip fericit problema organica a noului umanism (organism umanist ni se pare, de altfel, un pleonasm; caci in conditia lui prima - umanismul cuprinde organismul). Or, a cauta intemeierea unui nou umanism pe o doctrina din care lipsesc - fara putinta de regasire - cateva elemente de principala insemnatate, insemneaza a cladi pe nisip. Iata de ce interventia profesorului Oprescu ni se pare de o adanca insemnatate. Exista insa, in toate dezbaterile acestui congres umanist, o uimitoare, o deconcertanta si regretabila fuga a carturarilor din fata masinii.
Cu exceptia lui Carol Ciapek si a lui Royal Tyller, reprezentantul Statelor Unite, majoritatea membrilor Comitetului de Cooperare Intelectuala si-au marturisit, de cate ori li s'a ivit prilejul, groaza si dispretul pentru secolul acesta "masinolatru" in care traim. (Lasam deoparte intrebarea fireasca, pe care o starneste in gandul oricui opozitia fata de tehnica moderna a unor carturari intruniti sa dezbata problema omului modern).
Raporturile dintre om si masina n'au fost analizate in deplina si fireasca lor lumina. Nu s'au cercetat pricinile care fac din omul de astazi un sclav al masinii, nu robot, - nici nu s'au desprins orizonturile care pot schimba aceste raporturi in folosul unei firesti predominari a omului asupra masinii.
Aci ni se pare ca se afla subrezenia, micul punct obscur din interesanta dezbatere a Comitetului de Cooperare Intelectuala: in aceasta evitare a ultimelor consecinte la care ar conduce analiza obiectiva a raporturilor dintre om si masina.
Caci chestiunea capitala, aceea care constituie si caracteristica noului umanism, se afla tocmai aici, in noua pozitie pe care el o va determina omului in complexul social al vietii productive. Si in ascendentul lui asupra acestui mod de productie, care este unul prin excelenta mecanizat. Pozitia aceasta, noua, a omului opozitia lui de stapan fata de masina, iar nu de robot, este problema pe care o asteptam rezolvata de proximul congres al umanistilor ce lucreaza in cadrul Societatii Natiunilor.
ZIUA, 26 septembrie 1938