in ultima perioada, problema viitorului pe care il au partidele politice din Romania a devenit stringenta. Sfarsitul simbolic (si cat se poate de real) al comunismului se va consfinti odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, si odata cu acest sfarsit vine randul si destramarii modului in care se face politica.
De la vechile retele ale perioadei comuniste, importate de toate partidele politice actuale, pana la modul in care s-a structurat elita politica la nivel central si local, toate acestea vor primi o lovitura puternica. Criteriile si accesul la succes se vor schimba dramatic si inevitabil.
In acest context, Partidul National Liberal, prin valorile pe care in mod normal si le asuma, ar fi fost indreptatit sa reclame un loc important in noua tipologie politica, in primul rand pentru ca promisiunea liberala a practicilor sociale, a modului de structurare a elitelor, este similara cu viziunea occidentala.
Din pacate pentru PNL, locul in care a ajuns astazi, defensiva permanenta si lipsa unei viziuni politice structurate la nivelul liderilor il scoate din jocul beneficiarilor politici ai integrarii. Caci in orice razboi determinant nu este modul in care lupti, ci modul in care gandesti sa fructifici victoriile. De cele mai multe ori, victoriile raman nefructificate si in final se razbuna pe cel victorios.
In loc de a profita si de a se plasa ca un veritabil jucator politic de anvergura, PNL ramane la faza juvenila a cautarii propriei identitati, ca si cum istoria nu ar fi suficienta pentru a decanta o structura valorica puternica si eficienta politic.
Interesant este cine lupta pentru a castiga simbolic dreptul de a da PNL-ului viitoarea identitate.
Pe de o parte este vorba de o structura formala, ai carei membri sunt creatii ale vechiului lidership politic al PNL din perioada 1996-2000, pe de alta parte sunt liderii perioadei 1996-2004 (daca il punem la socoteala si pe dl. Stolojan cel permanent ajutat de sondajele de opinie).
Cu alte cuvinte tripleta Musca, Stoica, Stolojan, creatorii evitarii dezastrului din 2000, aflati astazi in afara partidului, se lupta pentru a crea un parcurs popular in speranta ca in viitor vor reusi sa redevina sefi si ca vor putea de la inaltimea eventualelor functii politice sa-si plateasca toate politele.
Ceilalti, mai tineri si mai legitimi in raport cu actualul Partid Liberal, au si ei problemele lor de intelegere si de capacitate in raport cu viitorul electoral al propriului lor loc politic. Nici unul dintre ei nu are sansa de a deveni un lider cu impact public macar la nivelul Monei Musca.
Prin urmare, asupra PNL se duce o lupta intre cei tineri lipsiti de anvergura publica, dar prin care se mai poate asigura supravietuirea acestei structuri politice, si cei mai experimentati, dornici de revansa personala, al caror scop unic este recastigarea pozitiilor de frunte in partid.
In cazul unei victorii a celor tineri, exista posibilitatea regruparii si descoperirii unui lider care sa poata prezerva ceva din identitatea politica a partidului, chiar daca probabilitatea este extrem de redusa. Insa in cazul victoriei gruparii Musca, Stoica, Stolojan drumul PNL catre disolutie identitara este ca si infaptuit.
In raport cu acest context este normala intrebarea "care este interesul public, cine e mai bine sa castige in acesta confruntare?"
Moral vorbind, nu avem de-a face cu o lupta dintre Harap Alb si Balaurul cu sapte capete, dintre bine si rau. Caci, din nefericire, atat gruparea Musca are probleme majore la acest capitol (si este foarte probabil ca viitorul va aduce noi surprize), cat si gruparea tinerilor liberali, structurata cu sprijinul vechilor lor sefi, seamana ca practici politice cu modul de actiune din perioada '96"2000.
Politic vorbind, o fuziune PNL-PD, traseul dorit de apropiatii Monei Musca, nu va duce la o guvernare mai buna sau la un partid de dreapta mai puternic, ci la o conservare politica a unor personaje ce nu vor sa inteleaga ca a venit momentul sa platesca pentru ceea ce nu au facut si mai ales pentru ceea ce au facut.
Din nefericire, ca in viata, distinctia dintre bine si rau este greu de facut. Dar modul in care se mai poate orienta cineva in ce directie sa mearga este dat de conservarea unui numar cat mai mare de grade de libertate. Eliminarea unui grad de libertate prin disparitia Partidului Liberal este posibila, dar trebuie sa fim pe pace, doamna Musca ne-a asigurat ca va ramane liberala, macar in suflet.