Nici Igor Smironv n-ar fi zis-o mai bine, luptand pentru republica sa fantoma, decat a facut-o Marko Bela, presedintele UDMR, cand a spus ca maghiarii din Romania nu mai trebuie sa priveasca cu speranta nici spre Budapesta, nici spre Bucuresti si ca singura lor speranta este realizarea autonomiei. Incepand eroic, cu cea teritoriala a Tinutului Secuiesc.
Mai mult, dl Marko Bela, la cateva zile inaintea anutului intrarii Romaniei in UE, in calitatea sa de viceprim-ministru, ministru de Stat coordonator al politicilor europene si integrarii, precizeaza, conform Mediafax, "ca scopul realizarii dezideratelor secuimii si solutia in acelasi timp este obtinerea autonomiei", aratand ca pentru obtinerea autonomiei teritoriale este necesara modificarea Constitutiei, a cadrului legislativ romanesc si a directivelor Uniunii Europene." Foarte grav, ca un sut intre ochii viitorilor nostri parteneri, avertizati fara nici un fel de echivoc posibil ca, odata cu intrarea Romaniei in club, vor trebui sa importe si acest gen de probleme explozive, artificiale si creatoare de foarte posibile focare de conflict si altundeva in afara Balcanilor. Daca asta a dorit Marko Bela, poate sa fie linistit, vocea sa a fost auzita si mesajul primit ca atare.
Fie si numai atat si ajunge pentru ca unii analisti pe probleme de securitate sa-si vada reconfortate previziunile sumbre privind ceea ce, de acum, este denumit "efectul Transnistria": aparitia unor "referendumuri pentru autonomie teritoriala" in jurul spatiului Federatiei Ruse, revitalizand conflictele inghetate sau deschizand noi brese. Cum ar fi cea a unui eventual scandal evoluand in confruntare in Tinutul Secuiesc, in Romania, adica in interiorul spatiului european.
Nu cred nicidecum in teorii globale ale conspiratiei. Sunt insa convins ca succesiunea unor evenimente in timp si spatiu poate sa releve o anume coordonare. Scopul ei nu este in primul rand destabilizarea Romaniei, ci tocmai fundamentarea practica a anuntului ca ceea ce va primi UE in spatiul sau intern vor fi un anume gen de probleme despre care s-a crezut prea repede ca vor putea fi solutionate doar prin apelul la simbolistica —visului european" prin unitate in diversitate. De ce vine acum acest anunt privind decizia asupra referendumului in Tinutul Secuiesc? Pentru ca, pe 11 octombrie, in Parlamentul European se va dezbate in plen, pentru ultima oara, un raport privind Romania, cu sansa sa auzim din nou, de data asta mult mai vehement, acuzatiile binecunoscute privind politica de discriminare pe care statul roman o duce impotriva minoritatii maghiare.
Miscare excelent calculata deoarece profita de defensiva europeana in legatura cu Transnistria, caci orice atitudine mult prea transanta sau decizie cu caracter definitiv ar fi in contradictie cu miscarea urmatoare a UE, cea in sens invers, de recunoastere a independentei provinciei Kosovo. Se poate foarte usor raspunde ca secuii nostri cer autonomie teritoriala si nu independenta. Sigur ca da, numai ca, pana ieri, in toate forurile oficiale, reprezentantii acestei minoritati sustineau cu tarie ca singura formula de autonomie care-i interesa era cea culturala. Minciuna era evidenta dar, politic vorbind, imposibil de demonstrat. Mai era apoi si indiferenta sau imbecilitatea politicienilor nostri, inclusiv a euro-observatorilor trimisi sa-si ia diurna de la Bruxelles, lasand sa treaca una dupa alta motiuni politice in care Romaniei i se cereau "masuri suplimentare de protectie" pentru minoritatea maghiara. Ai nostri nici macar nu erau in sala cand se vota asta, acum argument poltic cu care se da in cap, cu mare precizie, unei Romanii care nici nu stie de unde primeste suturile...
Si daca s-a dorit sa se otraveasca atmosfera la Bruxelles, poate nimic nu se putea potrivi mai bine decat spusele lui Fodor Imre, Presedintele Scaunului Secuiesc Mures, care a zis cu gentilete ca "Scaunul Secuiesc Mures considera ca pentru sustinerea referendumului trebuie sa se obtina sprijinul episcopilor Bisericilor istorice". Aici chiar ca europenii ne vor tine minte: din Romania vine, iarasi fara nici un fel de echivoc, mesajul implicarii formale, active si militante, a bisericilor nationale in jocul revendicarilor teritoriale! Adica, in traducerea filmului, vom vedea episcopi cu crucea-n mana, de o parte si de alta a baricadei, binecuvantand trupele inainte de a le trimite la omor? Nu ne-am saturat de scenariul asta? Chiar nu vrem sa recunoastem repetarea aidoma a premiselor de conflict din Balcanii ultimului deceniu insangerat si, tot aidoma, de-a lungul istoriei europene. Adica exact ceea ce si-au dorit sa elimine parintii fondatori ai UE prin aparitia a ceea ce numim acum "noul spatiu de libertate"?
In paginile acestui ziar, episcopul Laszlo Tokes anunta cu luni in urma de la Bruxelles, in clar, programul acestor evenimente. Nici unul dintre politicienii nostri n-a vrut sa reactioneze atunci cand el declara ca propune Romaniei scenariul palestinian, adica "pace contra teritorii". De la automie culturala, am sarit direct la autonomie teritoriala, introducand si noua categorie de minoritari defavorizati major in Romania, rromii.
Ei bine, acum, pusi in fata evenimentelor in desfasurare, politicienii de Dambovita incep sa se sperie. Si doar atat, cel putin deocamdata. Au "reactii". Din nefericire, raspundem din nou tarziu, reactiv, la ceea ce s-ar putea sa devina o foarte primejdioasa cursa contra-cronometru. Azi-maine, sa n-auzim ca problema Tinutului Secuiesc este asimilabila cu cea a zonelor cu "conflicte inghetate". Nu mai e decat un singur pas. Si acela mic. Ei vor face referendum. Dar noi, ca natiune, ce stim sa facem?