Dan PAVEL: Huliganismul ca fenomen social

Razboiul de guerilla urbana dintre jandarmerie si galeriile echipelor "Steaua" si "Dinamo" a fost inca un prilej de testare a gradului de incompetenta administrativa, civica si politica al unor grupuri diverse. Ideea ca huliganismul este un fenomen de pe stadioane si se leaga de galeriile echipelor de fotbal (hochei, handbal etc.) este produsul mintii celor care se uita doar la televizor si ignora realitatea in care traim. Istoria huliganismului are radacini vechi: romanii stiau ca - pentru a potoli instinctele violente ale maselor si deversarea in nemultumiri politice - trebuie sa oferi plebei "paine si circ." Huliganismul a existat chiar si in regimul comunist, dar represiunea si teroarea de stat l-au tinut in limite suportabile. In orice societate moderna, huliganismul explodeaza, fiind un produs colateral al libertatii individuale. Cea mai pretioasa valoare a democratiilor liberale nu este doar in beneficiul cetateanului linistit, ci si al mafiotilor, talharilor, violatorilor, vandalilor, bandelor de cartier, manelistilor, golanimii, huliganilor. Huliganism exista in mai toate tarile UE, dar diferenta dintre forta sa de manifestare si consecintele sale negative este data de capacitatea autoritatilor de a mentine ordinea, securitatea cetatenilor, de fermitatea cu care se raspunde. Iar fermitatea nu inseamna in nici un caz bestialitatea inutila si nediferentiata aratata de unitatile de jandarmi care au atacat galeriile la sfarsitul derbyului din Stefan cel Mare.
Cati dintre cei care se declara surprinsi de virulenta huliganismului au luat vreodata masuri sau initiative cetatenesti impotriva bandelor de cartier, care asculta la maximum manele, se joaca cu arme albe, bate si lanturi pe la intersectii si bat pe cine apuca? Cati dintre cei care se plang de huliganii care terorizeaza sute de scoli din Bucuresti sau din alte orase au avut curajul sa intervina de partea micutilor agresati cand ies de la scoala? Violenta multor huligani este potentata de consumul de alcool si de droguri. Cati parinti care stiu de la copiii lor despre traficantii de droguri din scoli au avut curajul sa anunte politia? Iar huliganii oare cine sunt? Nu sunt cumva copiii nostri, ai rudelor, vecinilor, prietenilor, colegilor de servici, ai celor care i-au scapat din mana la un moment dat, iar apoi i-au lasat de izbeliste? Huliganii sunt cu zecile de mii intr-un oras ca Bucurestiul, iar ei nu au fost parasutati aici de americani si nici n-au venit din spatiul extraterestru.
Huliganii sunt concetatenii nostri, care nu ne respecta, dar pe care noi ii toleram ora de ora, zi de zi, in timp ce autoritatile nu fac nimic in sens preventiv. Huliganii sunt mai vizibili cand se aduna in grupuri enorme, in galerii de fotbal, pentru ca pe stadioane incap mai multi decat in salile de sport, cand isi fac curaj unii altora, atacandu-i pe sustinatorii echipelor adverse, dar si pe jandarmi. Numai ca huliganii sunt in permanenta in jurul nostru, stau prin parcuri, mall-uri, prin centru si prin cartierele de blocuri si dau muzica la maximum (orice fel de muzica, dar ma indoiesc ca asculta muzica simfonica sau jazz), dar prea putini au curajul sa-i reclame pentru tulburarea linistii publice, urla noaptea printre blocuri, in restaurante, cluburi, discoteci si pe strazile din centru, se injura oriunde ar fi (fiecare propozitie a lor incepe si se termina cu "baga.." sau un sinonim), vorbesc la telefoane mobile in gura mare, fara sa tina cont unde se afla, acosteaza si agreseaza sexual fetele si femeile, dar putini ii pun la punct. Sunt atat de agresivi, pentru ca autoritatile si concetatenii se prefac ca se uita in alta parte. Este simplu sa dam vina exclusiv pe autoritati. Radacinile raului se gasesc in apatia civica, in indiferenta cu care societatea civila ii priveste. Si ca sa-i scandalizez si pe apologetii dogmatici ai societatii civile, cand huliganii se organizeaza in galerii, poarta bannere, canta propriile imnuri, ei sunt tot o parte a societatii civile. Ghici care?
Jandarmeria a intervenit salbatic la sfarsitul ultimului derby, cand in loc sa calmeze spiritele, s-a razbunat. Au fost batuti bestial, inutil si suporteri pasnici si trecatori nevinovati. Huliganismul galeriilor nu este o scuza pentru huliganismul jandarmilor. Huliganismul este un fenomen social anarhic, cu atat mai puternic cu cat statul este mai lipsit de autoritate. Huliganismul nu este de dreapta sau de stanga, dar poate deveni un vehicul pentru manipularea politica venita de oriunde. Recentele evenimente de la Budapesta, pe care prietenii de la UDMR mi-o dadeau ca exemplu de oras civilizat in raport cu Bucurestiul, ne arata ca daca fenomenul iese din perimetrul societatii civile poate fi nu doar politic relevant, ci chiar destabilizator.

---

Despre autor: