In localitatea vasluiana Perieni, fantanile sunt pline cu nisip. De zeci de ani, oamenii de aici sufera de sete, pentru ca in pamantul lor nu se gaseste apa. Cu noaptea in cap, isi prind rand la cismele aflate la 10 km de satul lor. Asa se vor integra ei in Uniunea Europeana.

Chiar si asa, apa nu ajunge la toti. Pretul unei galeti de apa este fix 20.000 de lei, bani pe care batranii sunt dispusi sa-i plateasca zilnic, pentru ca si pe vremea lor era la fel. Desi pare imposibil, sunt oameni care beau vin in loc de apa de cand se stiu. Si asta pentru ca in satul lor nu a fost apa niciodata, iar cei cativa stropi de pe fundul fantanilor sunt tulburi, din cauza nisipului. Sunt cam 30 de fantani la 4.000 de oameni (1.200 de case). Celelalte 30 sunt uscate. La Perieni, apa costa bani. De generatii, situatia este neschimbata. Oamenii s-au obisnuit sa consume apa cu portia. Se trezesc cu noaptea in cap si prind rand la apa, la cismele aflate la circa 10 km distanta de casa. Intr-un an sau doi, aici se va face o aductie de apa. Cel putin asa suna promisiunile. Insa batranii satului nu mai spera sa apuce acel moment.
GASELNITA. Nu a plouat de mult, iar vantul uscat face praful de pe ulite sa prinda viata. E peste tot. Oamenii s-au invatat si cu asta. Simion Mitu este sincer si spune ca isi invinge setea cu o cana cu vin, dar ii pare foarte rau ca elevii de la scoala unde lucreaza el vin de acasa cu sticlute cu apa. Chiar si preotul satului s-a obisnuit cu aceasta situatie. In portbagajul masinii, bidoanele si galetile sunt nelipsite. Cara apa de la Barlad chiar si pentru spalat. Oamenii de aici se tem cel mai tare de foc, pentru ca, spun ei, in caz de incendiu ar fi legati de maini si de picioare si pana la sosirea pompierilor bunurile lor s-ar face scrum.
PROMISIUNE. La cismele e aglomerat zi si noapte. Pana si animalele au invatat sa pretuiasca fiecare strop de apa. Beau apa cu inghitituri mari, in timp ce stapanii lor le mangaie grumazul incet si le asteapta sa isi ostoiasca setea. Un alt loc de unde satenii isi iau apa e tocmai la Ciocani, la baraj, la circa
10 km distanta. Incapabili sa schimbe situatia, oamenii s-au adaptat si au scos chiar proverbe locale, care rezista peste ani: ""Cine se insoara la Perieni nu pleaca degraba. E apa buna, dulce si putina"". Vasile Rosca, primarul de la Perieni, lupta de doua mandate sa aduca apa in comuna sa. Dupa ani buni de tergiversari, in sfarsit o veste buna. Comunei Perieni i-au fost alocate 2,1 miliarde de lei prin Consiliul Judetean, pentru construirea unei aductiuni de apa.