Bolnavi, fara sa fie indeajuns de batrani pentru a se pensiona normal, sute de oameni se inghesuie la cea mai umilitoare coada din Romania. Cea a pensionatilor pe caz de boala. Stau in picioare si se inbulzesc pentru o pensie indecenta si insuficienta. Nu le acopera nici macar costul medicamentelor.

Dupa ani grei de munca, cand boala te subrezeste, iar intreprinderea la care ai lucrat se inchide si nimeni nu-ti mai acorda a doua sansa, singura solutie este pensia de invaliditate. Iar daca ai obtinut-o, chiar daca ai membre amputate, chiar daca esti diabetic sau cardiac, trebuie sa te prezinti din sase in sase luni pentru reevaluare. Daca intre timp ai capatat o proteza sau glicemia ti-a mai scazut, poti pierde pensia.
POLICLINICA. Cu primul autobuz din zori, stapaniti de incertitudini, dar inarmati cu speranta si hartii, pornesc sa infrunte policlinica. Policlinica cu nenumaratele ei cozi, cu holurile ce miros intepator a urina, cu pereti crapati, veceuri defecte, gandaci si scaune jupuite.
In fiecare dimineata, sala de asteptare a cabinetului de expertiza medicala se umple de oameni. Pensionatii sunt programati pe zile, in functie de bolile pe care le au. Asa se face ca intr-o zi de marti sala si holul erau intesate cu oameni bolnavi de TBC. Prin aerul din ce in ce mai dens si greu de respirat se strecurau si mamicile cu sugari in brate, pentru a ajunge la cabinetele de pediatrie situate la etajul superior.
DOCILI SI UMILI. Bolnavii, cei mai multi trecuti de jumatatea vietii, se strang cuminti si cu sufletul la gura in fata cabinetului unde li se hotaraste viitorul. Vor mai capata pensia de invaliditate inca sase luni? Bolile care ii macina se mai incadreaza in grilele stabilite de legiuitor? Nici nu sesizeaza orele pe care trebuie sa le petreaca in picioare - picioare obosite de drumuri si chinuite de reumatism. Sunt impacati cu cozile, pentru ca s-au obisnuit. Le e teama doar de verdict. De aceea, stau docili in asteptare. Nimeni nu vocifereaza, nimeni nu-si pierde cumpatul. Cei care nu prind liber unul dintre cele sapte scaune aflate in sala de asteptare ori se aduna ciorchine in fata usii cabinetului, ori isi gasesc un calorifer sau un perete de care se pot rezema. Toti framanta in maini hartiile cu rezultatele analizelor si ale examinarilor, inarmati cu rabdare pentru doua, trei sau chiar mai multe ore de asteptare.
EMOTII DE EXAMEN. Asistenta iese si le cere dosarele. Se imbulzesc sa le dea si apoi asteapta resemnati sa-si auda strigat numele. Nu au curajul sa paraseasca sala de asteptare, nici macar pentru a cauta un vece.
Cand vine momentul asteptat cu mari emotii - examenul - , medicul studiaza hartiile puse la dosar, apoi examineaza bolnavul. Insa asteptarea nu s-a terminat. Candidatul la pensia de invaliditate ramane in fata cabinetului, asteptand sa fie strigat din nou. De data aceasta, pentru a afla rezultatul. E admis sau respins?
DRUM LUNG. Pensionarii care se aduna zilnic in sala de asteptare a cabinetului de expertiza medicala din Policlinica 2 Constanta sunt veniti de prin tot judetul. Cei din oras sunt repartizati la alte cabinete.
Constantin locuieste in Gradina si e tractorist. Are 51 de ani si 28 de ani de munca in spate. Nu mai poate astepta varsta de pensionare, pentru ca diabetul i-a atacat vederea, asa ca singura lui optiune este pensia de invaliditate.
O femeie din Cuza Voda se considera mai norocoasa decat vecina ei de coada, care locuieste tocmai in Dulgheru. Cuza Voda e un sat de pe langa Medgidia, dar Dulgheru se afla departe, in nordul judetului, aproape de Harsova. Totusi, femeia regreta vremurile in care exista un cabinet de expertiza la Medgidia. Atunci ii era mult mai usor. Iar pensionarei din Dulgheru i-ar fi fost mult mai ieftin sa existe unul la Harsova. Pentru ca un drum dus-intors o costa 160.000 de lei vechi. Si conteaza la o pensie de 910.000 lei. O alta bolnava vine din Lipnita, de la mai bine de 100 de kilometri de Constanta. Drumul o costa 200.000 lei, iar pensia e de 1.100.000 lei.
PANICA. Tanti Ioana a lucrat 25 de ani in spital, dar tot nu a adunat vechimea necesara pentru a se pensiona normal. Are arterita la ambele picioare, pe langa o alta lista lunga de boli. Inca o mai tin talpile sa bata drumurile si cozile, insa se intreaba ce va face cand nu va mai putea. A venit de la 7:30, sperand ca va fi printre primii, dar la ora 12:00 inca nu intrase la expertiza. Cand am intrebat-o cum se numeste, mi-a raspuns, dar dupa aceea i-au dat lacrimile. A napadit-o brusc frica sa nu deranjeze pe cineva si sa-si piarda si pensia aia amarata de 1.200.000 de lei pe care o primeste.
Un barbat care se vedea ca e chinuit de durere a fost chemat in cabinet dupa doua ore de asteptare. Emotiile au fost atat de mari, incat omul, care printre altele este hipertensiv, a iesit tinandu-se de pereti, intrebandu-se nelinistit daca si-o fi pastrat gradul de invaliditate.

LA RAND PENTRU ALTII