A se evita. Frecventarea institutiei e un infern. Dinescu dixit, aici e "sediul Diavolului". Toate detaliile concura la aceasta. Impresia pe care o ai cand intri in cladire, este ca te afli intr-un bunker. Locul este stramt,ca si cum s-ar afla sub pamant. Toate usile asigurate cu sisteme electronice, cu camere video si tot felul de alarme. Te astepti sa vezi dupa un geam strict pazit tezaurulul Bancii Nationale a Romaniei. Cei dinauntru au aerul unor asediati. Pe cat de opaca este institutia, pe atat de traslucizi sunt ei. Presiunea aerului i-a strivit de zidurile indaratul carora se ascund. O atmosfera kafkiana cu ceva amintind de culoarele unui sediu al Securitatii si elemente hi-tech. Daca te duci la WC trebuie sa fii insotit de cineva din personal. Imi amintesc acum patru ani mi-am citit dosarul stand la o masa cu un functionar. Statea cu ochii pe mine, sa nu rup ceva, sa nu fur vreo fila, sa nu fac infarct citind grozaviile. Ma privea tinta in ochi. Uite ca nu am facut infarct, sunt bine mersi, si pus pe harjoana. Bolile CNSAS vin de la nastere. Institutia nu a fost dorita de nimeni, in afara de cativa zanateci care cautau ca prostii adevarul. Printre zanateci m-am numarat si eu, recunosc. Ce dezamagire... CNSAS e o forma fara fond. Afacerea catorva, e vorba de politica, de influenta, de reputatii. A fost o nastere cu forcepsul si a dat un copil schilod. A fost de la inceput emasculat, i s-a scos limba, i s-au taiat degetele. Nu cumva niste domni&doamne cu trecerere mare, sa fie cumva deranjati. Care securisti, care informatori, care facatori de rele. Motiv bun pentru ca acest copil sa fie hulit, hartuit din toate partile. Un ex-prim-ministru a zis ca cei de aici nu au decat sa linga dosare sute de ani. Imagine de bordel, de azil de nebuni. Rau zicea. Avem imaginea puterii atacatorilor bietei institutii nascuta moarta, tinuta in viata cu respiratie artificiala intr-un incubator. Adresa minunii, Dragoslavele 2-4. Bunkerul e surpat din afara lui de adversari implacabili, cei care vor ca trecutul sa ramana ascuns pe vecie. CNSAS-ienii, locuitorii respectivei mahalale - contribuie insa si ei cu tot ce pot la compromiterea institutiei. Sindromul s-a accentuat dupa ce au venit de la SRI vreo 1,2 milioane de dosare. A izbucnit isteria. E o nebunie la patru ace. Haosul este intretinut de interesati si de complici neasteptati chiar dinauntru, intra muros. Incendiul e declansat de zomotul si furia dosarelor, si s-ar putea sa arda institutia pana la temelii. Multa lume si-a pierdut capul. Busola lor nu mai arata nordul. Mod de intrebuintare a milionului de dosare? Daca citirea lor este tergiversata, forma mascata a interdictiei, in schimb se traficheaza. Transformate in marfa de contrabanda se trimit la presa. Apar la gazeta chiar inainte de a ajunge pe masa Colegiului. Scurgerea de informatii a ajuns o ocupatie curenta. Nu din motive de transparenta, se intelege. Cei care nu se au bine cu presa, nu sunt mai prejos. Ei sunt conectati strasnic la partidele unde datoreaza recunostinta pentru pozitia de ministru secretar de stat. Sinecura babana si fara raspunderi. Ai in schimb, (pe langa birou, masina, secretara, sofer, diurne, telefoane - platite din bani publici- cea mai tare valuta), influenta cata vrei. Daca stai cu poponetul pe dosarele cele mai periculoase din Romania esti cineva. Important, gomos, impaiat. Daca dai din gusa tremura tot Parlamentul. Raul nu se opreste aici. Domnilor din colegiu li se adauga amarnica functionarime a institutiei, de care vorbeam mai sus. Si ea muncita de fel de fel de povesti. Plictisiti, intre hartoage, imprumuta ad usum delphini infatisarea unor iezuiti. Aparent sunt austeri, rigurosi, dedicati serviciului public, onorabili si distinsi, ca intr-un poem de Dimov sau Brumaru. Dai coaja la o parte si vezi fosgaiala, subterana. Mahalaua. Totul la vedere. Se dedau din placere, sau din ordin, la manevre securiste cu un singur scop: sa te impiedice sa cercetezi arhivele "lor". Si ce imaginatie au! Motivele pentru a spune niet, sunt infinite. Nu am vazut mai mare imaginatie pentru a te refuza, decat la functionarii publici, numiti si arhivari. Cei mai teribili anticomunisti, declarati (pentru camerele teve) cand e vorba de dosarele trecutului, devin cei mai tari cerberi. Paznici calificati, ireductibili, incoruptibili. Dusmani declarati pentru oricine vine din afara si cere un dosar, pazi-l-ar Sfantu! Sunt in misiune unii dintre ei, care colonel, care provenind din structuri. Au grija - daca SRI-ului i-a scapat prada, la ordinul presedintelui Basescu - ca nici un dosar sa nu ajunga la "petent". Aici totusi se gaseste istoria noastra din ultimii 50 de ani. Exista un interes acut ca aceste arhive sa ramana inchise. Bun, sa se puna pe usa bunker-ului "Interzis", sa stim despre ce este vorba. Manevrele sunt dirijate din zone oculte, contra unor avantaje de te miri ce natura. Unele deductibile altele nedeductibile. Nu cred ca informatiile se scurg gratis prin gazete. Nici ca un spirit justitiar se rafuieste in secret cu marii delatori, asa de dragul de a mai da in gat un grangur literar sau politic. Gunoiul e prea adanc, nu mai scapam de el nici cu buldozerul. Dinescu, mai radical decat mine, (sunt un meliorist), propune desfiintarea CNSAS. Chestiunea este daca in faza actuala a bolii, CNSAS poate fi reformat sau trebuie inchis. Reactionarii sa nu se bucure. In locul CNSAS, bolnav de cancer, nevindecabil, trebuie creata alta institutie. Transparenta, deschisa, moderna, eficace. Acum e un bazar unde se traficheaza dosare&interese, o antiutopie. Pe scurt, o mahala.