Inca se mai simt in Romania, dar si la Bruxelles, efectele Raportului Curtii Europene de Conturi privind Romania si Bulgaria. Un Raport despre care am vorbit pe larg la timpul potrivit, analiza a stadiului in care, pentru perioada 2000-2004, au fost derulate diferite proiecte beneficiind de finantare comunitara. Cea mai importanta observatie era cea legata de supraestimarea de catre Comisia Europeana a capacitatii tarii noastre de a gestiona aceste fonduri, idee foarte importanta mai ales in perspectiva pregatirii pentru primirea unor fonduri cu mult mai mari ca cele din trecut. Interlocutorul nostru, Herbert Bosch (foto centru), vice-presedintele Comitetului de Control Bugetar din Parlamentul European, este un personaj cheie la nivelul structurilor comunitare specializate in controlul bugetar si lupta anti-frauda si, de aceea, spusele sale pot sa fie si un avertisment pentru ce va insemna pe viitor procesul de monitorizare severa ce va fi recomandat pentru Romania in perioada post aderare si poate indica OLAF unde sa caute pe mai departe, daca acest lucru se va dovedi de interes.
Intarzieri primejdioase
Ati fost prezent joi la Bucuresti unde ati declarat, citez, "Comisia Europeana a supraestimat capacitatea Romaniei de a gestiona fondurile europene, unele obiective si termenele de implementare fiind prea ambitioase, astfel ca au existat intarzieri in implementarea unor proiecte". Sunt aprecieri care s-au regasit si in Raportul Curtii Europene de Conturi, prezentat acum cateva luni la Bruxelles si detaliat pe larg in paginile ziarului nostru. Din punctul dvs. de vedere, care este situatia din acest moment?
Mai sunt inca cateva probleme si trebuie sa va spun ca am fi fost surprinsi ca ele sa nu existe deoarece absorbtia fondurilor structurale este o problema si in cazul statelor membre cu vechime in UE. Cred ca intarzierile la care m-am referit si notate si in Raportul Curtii Europene de Conturi pot sa fie mai mult sau mai putin acceptabile. Dar sunt si intarzieri primejdioase. Am fost informati ca Sistemul integrat administrativ si de control privind politica agricola va fi functional spre finele acestui an, dar, ca sa fiu sincer, nu ma astept sa functioneze pana atunci si le-am spus autoritatilor romane ca aceasta va provoca probabil intarzieri in plata subsidiilor pentru agricultorii romani. Este foarte clar ca nu putem plati subventii pentru agricultori cand nici macar nu stim care sunt prioritatile lor. Mi se pare o atitudine foarte logica.
Afirmatia dvs. privind supraestimarea capacitatii Romaniei de gestionare a fondurilor europene implica si neincrederea dvs. in posibilitatea tarii mele de a gestiona pe viitor fondurile mult mai mai care-i vor fi atribuite, mai ales ca aceasta gestiune va fi nationala si nu se va mai face in comun cu Delegatia de la Bucuresti a Comisiei Europene, transformata intr-o reprezentanta incepand cu 2007?
Nu, in nici un caz. Analiza mea privea cateva dintre obiectivele la care se refera si Raportul Curtii Europene de Conturi, cand, intr-adevar, s-au inregistrat niste intarzieri. Daca analizam intarzierile inregistrate in proiectul realizarii unei linii de feriboat pe Dunare care sa lege Romania de Bulgaria, una dintre cauze au constituit-o inundatiile de anul trecut. Exista deci niste justificari. Exista intarzieri si in proiectul IT care prevedea conectarea tuturor judecatoriilor din tara la un sistem informatizat. Este evident ca guvernul trecut nu a contribuit cu co-finantarea necesara. Dar cred ca suntem acum pe un drum bun, iar intarzierile pot fi recuperate. Si asta este valabil nu numai in Romania. Dupa parerea noastra, aceste intarzieri nu sunt decisive si credem ca trebuie sa ne concentram asupra modului in care Romania inca se lupta cu fenomenul coruptiei si fraudei. In ultimii ani, Romania a inregistrat progrese sensibile si, din aceasta cauza, imaginea tarii dvs. s-a imbunatatit in mod simtitor. Exista acum proiectul Agentiei Nationale de Integritate, un proiect substantial si interesant. Politicienii romani nu trebuie sa creada ca, odata cu aderarea Romaniei la UE, acest proces se va incheia. Dimpotriva, povestea de-abia atunci incepe. Va spun din experienta mea de austriac ce s-a petrecut in momentul aderarii. In momentul aderarii, 1994-1995, toata lumea era favorabila ideii de a face parte din UE, apoi a urmat o gaura neagra, toti se intrebau unde sunt progresele. Acest sentiment trebuie evitat, nu trebuie sa se creada ca, odata cu aderarea, s-au incheiat si toate problemele. Marea provocare o reprezinta marea sansa oferita tarii dvs. Si acesta este mesajul pe care doream sa-l transmit. Am mai descoperit si faptul ca exista foarte multi oameni foarte calificati care se ocupa de problemele Romaniei, dar va fi nevoie de o activitate laborioasa de a pregati proiecte viabile care sa fie co-finantate prin fondurile europene. Altfel, banii nu vor veni. Este o provocare enorma care sta in fata dvs. Aveti oamenii necesari, dar va trebuie si vointa politica.