Anii trec peste noi, femeile, fara sa ne tempereze incertitudinile. Foamea de dragoste ne urmeaza pretutindeni, mai vie si mai avida ca niciodata.

Unele dintre noi reusesc sa poleiasca, molcom si tihnit, ungherele existentei lor. Altele construiesc o scena din obiecte si zi de zi joaca un alt rol. Cele mai multe nu au posibilitatea sa-si asorteze bluzele cu dezrobirea, pantofii de piele cu implinirea profesionala. Prea putine sunt totusi cele care reusesc sa uite de anii primelor iubiri, care le mai tulbura somnul peste aceiasi ani care trec. Gandurile li se impleticesc si amintirile dau navala cu parfumul imbratisarilor nebune, cand le era greu sa se desprinda din bratele iubitului si asa atipesc cu o lacrima in coltul ochilor... Peste ani, tristetea, neincrederea, singuratatea, uneori in doi, ne fac pe noi, femeile, sa ne dorim inapoi inocenta (...)