Intr-una din zilele acestei luni, o batranica indoliata coboara din tren in Gara de Nord, privind derutata in toate partile. A venit de noapte la Bucuresti, ca sa fie aici in zori sI sa mearga la Basescu, pentru a-si gasi dreptatea. Aflata pentru prima data in Capitala, nu stie incotro s-o apuce, dar e convinsa ca va fi indrumata de cineva, daca v-a intreba in stanga si-n dreapta. Ceea ce si face, nu inainte de a scoate dintr-o papornita un afis electoral al actualului presedinte, pe care - zice ea - il tinea de tablou pe perete. Cativa oameni, amuzati oarecum de stradaniile batranei, ii spun ca Basescu n-are timp sa imparta dreptate, ca el e mai preocupat sa se plimbe prin tari straine, asa cum au procedat si predecesorii sai. Dar batranica nu crede, fiind convinsa ca o va asculta si pe ea, cineva, in tara asta. Nu poate ramane in strada, singura si fara nici un ajutor, dupa ce una dintre fiicele ei a alungat-o din propria-i casa noua, in care n-a apucat sa doarma nici macar o zi. Iar cum pe cea veche a vandut-o, ca sa aiba bani de procese, tot felul de taxe si pentru inmormantarea sotului, a ramas singura pe drumuri. Din fericire pentru ea, un trecator mai milos a adus-o la redactia ZIUA ca sa-si spuna povestea. Iar noi am ascultat-o.
"Ultima data a venit si n-a mai plecat"
"Am facut casa noua dupa revolutie, pe un teren pe care l-am cumparat din tinerete, in comuna Schela, judetul Galati. Stateam impreuna cu sotu' meu, undeva foarte aproape, intr-o casa ce era sa se darame, si ne-am zis sa ridicam una noua, in care sa ne traim ultimele zile. Am muncit la ea cum am putut, fiind amandoi batrani si bolnavi, iar dupa vreo zece ani a fost gata, daca nu si mai bine. Am dus si mobila acolo. Una din cele patru fete ale noastre locuieste in comuna Independentei din acelasi judet, la sapte km distanta. Venea destul de des pe la noi in ultimul timp, da' nu ca sa ne ajute la ridicarea casei. N-a batut nici macar un cui. O cheama Niculina Marin si e singura, ca nu mai are barbat, doar trei fete si-un baiat. Dupa ce-am ridicat casa de patru camere, din lemn, ultima data a venit si n-a mai plecat. A stat vreo doua, trei zile pe la noi, in casa veche, ca barbatu-meu se imbolnavise, dar nu era de moarte. Mai tarziu a murit. Atunci, il mai dureau picioarele si se deplasa intr-un bat, iar eu aveam gripa, da' mi-a trecut. De-aia am venit la Bucuresti, ca domnul Ceausescu sa-mi faca si mie dreptate, ca-s femeie batrana si n-am nici un ajutor. Sau Basescu, cum l-o chema", povesteste batrana de 75 de ani, abia stapanindu-si lacrimile.
Fata sotilor Iordan si Elisabeta Rusu, pe nume Niculina Marin, trecuta si ea de 50 de ani, i-a rugat pe batrani sa-i dea ei gradina, care acoperea circa jumatate din proprietatea casei, adica 442 mp. Le-a promis ca o sa vina sa-i spele, ca o sa munceasca pamantul, ca-i va pune pe masa cand vor ajunge cu mainile pe piept si le va face toate pomenile. In cele din urma i-a convins, ducandu-i cu vorba de la o zi la alta. "Pe 23 aprilie, de Sf. Gheorghe, cand urma sa ne ducem la biserica, sa ne mai rugam si noi pentru sanatate, a venit si ne-a luat la primarie. Ne-a dus pe sus, ca sa semnam ca ii lasam ei totul. Pe mine nu m-a lasat sa intru si a intrat numai cu sotu' meu. Zicea ca eu sa ma duc la biserica, fiindca sunt urata, n-am dinti si o fac de ras. Ea e croitoreasa, ca noi am facut-o si am bagat-o la cooperativa la Buzau. Am dat o gramada de bani pe masina de cusut, dar n-a facut mare lucru cu meseria ei. Pe la 12.00, cand viu acasa de la biserica, el era tolanit in pat si ea nicaieri. Omul meu mi-a zis ca i-a dat gradina, iar casa o sa ne ramaie noua. Da' fata noastra, ce facuse. Mersese mai inainte la secretarul primariei, unu' Neacsu, ca sa aranjeze cu el sa ne ia ea casa si tot terenul. Da' Neacsu a refuzat, ca era caz de puscarie. Da' a trecut in acte ca-i dam tot locul, pana la drum, nu numai gradina. Asa a facut, sa stie toata tara. Ca noi voiam sa le lasam casa la toate fetele noastre, ca avem patru in total. Cum sa-i dam ei casa, cand n-am apucat sa dormim nici macar o noapte in ea dupa atata munca?", continua Elisabeta Rusu.
"Ne-au luat si la bataie de cateva ori"
Cu toate ca batranul Iordan Rusu n-a semnat nimic la primarie, dupa vreo zece zile, Niculina Marin si cu ginerele ei, Calin Voicu, din Slobozia, au venit cu masina si i-au luat pe batrani la Galati, ca sa autentifice actele de donatie pentru pamant. Au ajuns la Biroul notarial Cornelia Ionescu si au fost obligati sa ramana in autoturism, pana sunt gata actele, ca sa nu-i calce vreo alta masina. "Nu stiu ce-a aranjat cu notarita, dar Niculina venit dupa noi si nimeni nu ne-a intrebat nimica. N-am semnat si nici n-am pus degetul pe vreo hartie, cu toate ca amandoi stiam carte. Uitati aici, memoriul asta pentru domnul Ceausescu, ma scuzati - Basescu, eu l-am scris cu mana mea. Da' fata noastra ne-a pus sa platim toate taxele, iar omul meu a scos banii si a platit tot, pana la ultimul leu. Un milion si jumatate a platit, si tot terenul, de 442 mp a fost pus pe numele ei. Noua nu ne-a citit nimeni nimica si nici nu ne-a intrebat ceva, iar actele au ramas la Niculina. Pe urma ne-a dus acasa si ne-a lasat la poarta. Ginere-sau, un bandit, mi-a cerut chiar bani imprumut sa-si ia tenisi si sa joace fotbal. I-am dat, ce era sa fac?! De la notar n-am primit nici un act si nici de la fiica noastra. La scurt timp, nu ne-au mai lasat sa intram nici macar in curte, iar nepoata, Maricela Voicu si omul ei de la Slobozia s-au mutat in locul nostru. Casa era gata, o si varuisem, aveam si ceva mobila - strictul necesar - si alte lucruri de gospodarie. Tot ne-au furat, ba ne-au luat si la bataie de cateva ori, cand le-am spus ca n-au dreptul. Sotului meu i-au dat cu un fier in cap", isi mai aminteste batrana, cu lacrimi in ochi.
"Nu pot intra in casa, ca acolo e nepoata mea"
Cum Niculina Marin isi are domiciliul in comuna Independenta, cei doi soti Voicu s-au bucurat din plin de tot ce-au furat batranilor, pana cand Iordan Rusu s-a hotarat sa mearga la judecata. Procesul a durat patru ani, timp in care batranul a decedat, gasindu-si linistea. Ca sa faca rost de banii necesari, Elisabeta Rusu a fost nevoita sa vanda casa veche unui nepot de la Galati, acesta fiind de acord s-o mai lase sa locuiasca acolo o vreme, deoarece sotia lui nu voia inca sa se retraga la tara. Batrana povesteste in continuare: "De la judecatorie am primit doua plicuri, pe care factorul postal mi le-a aruncat peste gard, ca sunt stapana pe casa, ca mostenitoare a sotului meu. Numai ca eu nu pot intra in casa, ca acolo e nepoata mea, Maricela Voicu si cu sotul ei. M-am dus la Politie, valeu!, da' or zis sa vina de la judecatorie de la Galati, ca ei nu pot face nimica. Trebuie executor sau asa ceva, ce stiu eu. Dar va spun drept, domnu' sef, ca sunt femeie batrana, si pe unde-mi iese cuvantul - si sufletul. Avocatul m-o lasat, ca nu i-am dat cinci milioane de lei cat a cerut. Da' vreo trei, tot i-am dat si aveam sa-i mai dau mai tarziu, din pensie, ca n-aveam ce sa mai vand. Eu am muncit toata viata la CAP, la pamant, si sotul meu la grajduri. De un an de zile trebuie sa vina sa-i evacueze, da' n-or mai venit, iar eu o sa ajung pe drumuri la batranete, daca nepotul de la Galati se muta la tara. M-as duce sa cer ajutor la un partid al taranilor, ca ei trebuie sa ne ajute, dar nu stiu incotro s-o apuc. Va rog frumos sa ma ajutati, ca nu stiu ce sa mai fac!"