Sa ne amintim ca Ministerul de Razboi a fost unul dintre portofoliile stralucit ilustrate de politicienii liberali din Romania. Castigarea independentei este pregatita politic si militar de Ion Bratianu, cel care a dat si ordinul pentru prima salva d
Sa ne amintim ca Ministerul de Razboi a fost unul dintre portofoliile stralucit ilustrate de politicienii liberali din Romania. Castigarea independentei este pregatita politic si militar de Ion Bratianu, cel care a dat si ordinul pentru prima salva de tun impotriva turcilor. Realizarea unitatii nationale este si ea, in mare masura, opera liberalilor. La 1914, Ionel Bratianu decide expectativa militara, opunandu-se regelui Carol I si conservatorilor, care doreau participarea alaturi de Puterile Centrale. Roadele acestei politici aveau sa fie culese la 1918. Nu este exagerat sa spunem ca armata romana moderna este, ca si intreaga Romanie, opera liberalilor. Dupa cum spune si Stefan Zeletin, sociologul care a surprins cel mai exact esenta liberalismului de la noi, liberalii au inteles ca politica militara a statului roman este o sursa de putere si de bani. Armata a fost o oportunitate prin care liberalii au facut politica si afaceri in Romania. Geniul Bratienilor a facut ca un minister conservator, dominat de militari, sa fie adjudecat politic de liberali. Inzestrarea armatei, una dintre cele mai mari afaceri din epoca moderna, s-a facut, in cea mai mare parte, prin intermediul companiilor si bancilor controlate de liberali. Afacerea tunurilor Skoda i-a facut, printre altii, foarte bogati pe unii liberali.
Venind mai aproape de timpurile noastre, se pune intrebarea daca liberalii si-au refacut abilitatea de a utiliza aceasta sursa de putere si de imbogatire care a fost politica militara a statului roman. Dupa 1990, desovietizarea si integrarea noastra militara cu Apusul au creat din nou conditiile unor politici liberale: reorganizare dupa principiile occidentale a anchilozatei armate romane, inlocuirea tehnicii rusesti desuete si nesigura cu tehnica performanta din Europa si din SUA, reforma serviciului militar si altele.
Chiar si la prima vedere se poate constata ca liberalii nu numai ca nu au reusit sa puna la punct o politica ce i-a facut altadata temuti si respectati in tara si in Europa, dar s-au plasat chiar impotriva acestui curent. In 16 ani, liberalii nu au produs un ministru care sa puna in aplicare un adevarat program liberal la Ministerul Apararii, desi contextul national si international a favorizat acest lucru.
Cu primul-ministru civil instalat la Ministerul Apararii in martie 1994 s-a intrerupt o practica politica instaurata pe timpul razboiului si perpetuata de comunisti. Din acel moment, fiecare grupare politica care a preluat Apararea a reusit sa capitalizeze politic. Gheorghe Tinca, primul ministru civil la armata, mai apoi ambasador la Praga, unde s-a decis intrarea in NATO, a transformat Ministerul Apararii in al doilea minister de externe. Dupa el, taranistul Dudu Ionescu era primit, in 1998, cu onoruri militare la Washington. Democratul si, mai apoi liberalul, Victor Babiuc, a inteles, la randul lui, valoarea functiei de ministru al apararii. Babiuc nu stia ce inseamna treburile militare ale unui stat. Experienta politica l-a invatat sa separe treburile politice de cele militare. Si a facut si politica si bani. A urmat Sorin Frunzaverde care a pastrat, in continuare, echilibrul intre civili si militari. De acumularile predecesorilor a beneficiat Mircea Pascu, care s-a trezit peste noapte ministru NATO si sef peste sacul cu bani.
Venirea unui ministru liberal in 2004 avea toate sansele sa fie unul dintre cele mai prolifice mandate la Ministerul Apararii. Teodor Atanasiu s-a straduit insa sa demonstreze ca liberalii sunt singurii care nu pot capitaliza politic conducerea treburilor militare ale Romaniei. In chestiunea inzestrarii nu am auzit de vreun program mai acatarii. In chestiunea serviciului militar nu am vazut o jignire mai mare decat acea tabela din fata Cercului Militar ce socoteste AMR-ul, o ofensa la adresa tuturor celor ce au facut serviciul militar, de la independenta incoace. In chestiunea retragerii din Irak, in loc sa anunte aceasta intentie chiar in Irak, ministrul Atanasiu a transformat-o intr-o coterie politica de partid.
In conditiile in care ministrul nu a putut sau nu a stiut sa capitalizeze politic portofoliul Apararii, aceasta functie a fost preluata de presedintele Basescu. Presedintele este, de mai multa vreme, adevaratul ministru al Apararii. Ultima miscare a domnului Basescu - suspendarea ministrului, trecerea in rezerva a lui Badalan, numirea unui marinar la Statul Major General - ne arata cine conduce de fapt treburile militare ale Romaniei. Finalul este previzibil: prin Badalan, democratii au castigat un om ce se bucura de incredere, liberalii au bagat in ograda un cal mort in persoana lui Atanasiu. Problema de fond ramane: sunt liberalii capabili sa reinstituie o politica liberala la Ministerul Apararii? Raspunsul este la premierul Calin Popescu Tariceanu.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.