Societatea Natiunilor s'a marturisit in repetate randuri, surprinsa, intrecuta, dominata de evenimente. Era, intr'adevar, un raport care nu putea sa dureze: un echilibru instabil; de o parte ratiunea si norma juridica, luminile mintii si indreptarile legilor - de alta - forta armelor, obscura, amorfa, absurda.
Si daca Geneva n'a stiut sa infaptuiasca dezideratul unui mare ganditor care spunea: "arma critica nu poate dobori critica armelor - dar si ratiunea devine o arma atunci cand patrunde in mase", ea a stiut, in schimb pe taramul desfasurarii fortelor spirituale sa pastreze un loc de frunte, daca nu chiar unul de comanda. Congresul de la Budapesta atesta din plin acest lucru.
Umanism insemneaza cuprindere, imbratisare larga: intr'un anumit inteles iesirea din categorii si inchegarea tuturor elementelor intr'un complex, intr'un intreg pe deasupra categoriilor.
Conferinta Comitetului de Cooperare Intelectuala a cautat sa urmareasca o linie. S'au exprimat opinii deosebite, unele chiar radical opuse, s'au dezvoltat puncte de vedere si s'au comentat altele.
Cine crede ca intelectualii sunt nehotarati ar trebui sa consulte acest volum al dezbaterilor. Pozitii ferme - roade ale unor indelungati ani de studiu, de cercetare adancita, de intrebari si verificari - au fost, daca nu marturisite, dar cu siguranta prezente in constiinta fiecaruia dintre vorbitori. Suplu, subtil, de o scanteietoare inteligenta, de o eleganta a frazei care tine tot atat de obiceiurile omului de cultura cat si de acelea ale diplomatului bicorn, Salvador de Madariaga a fost spiritul atotcoordonator (era sa scriem, gresit, din rutina, atotimpaciuitor, al dezbaterilor).
Masinoclast, cum ii spunea Ehrenburg, izolat pana la o totala absenta - Georges Duhamel pretindea noului umanism reintoarcerea la indeletnicirile socotite "inutile" ale spiritului. Legatura dintre indeletnicirile asa zise "inutile" ale spiritului si realitatea pozitiva, materiala a vietii nu a fost vazuta, nici indicata de el - cu toate ca-si dadea seama de absurditatea celor care numesc "inutile" activitatile spiritului. Duhamel nu recunostea utilitatea lor in insasi functiunea dependenta si influenta a spiritului asupra realitatilor materiale sociale, de viata. Passeist, imbibat de lirism si parfum desprins din filele de pergament ale textelor latine, profesorul Ugo Ojetti, reprezentantul Italiei. Latinist desavarsit, rostindu-si alocutiunile intr'o limba aidoma cu aceia a lui Erasm. Ussani este al doilea delegat italian. Reprezentantii Poloniei si Ungariei, sunt imbibati de o dogmatica ev-medievala, daca s'ar stabili o corectie intre structura sociala a acestor doua tari si natura crestinismului profesat de reprezentantii lor, s'ar putea trage interesante concluzii care, insa, nu stim in ce masura ar avea de-a face cu noul umanism.
(va urma)
ZIUA, 22 septembrie 1938