Profesorul Charles Wyplosz semneaza, in exclusivitate pentru Jurnalul National, un editorial despre criza in care se zbat statele din Europa Centrala si de Est si cauta explicatii atat in trecutul comunist, cat si in experientele similare ale Occidentului. Charles Wyplosz preda la catedra de Economie Internationala si este directorul Centrului International pentru Studii Financiare si Bancare la Institutul de Studii Internationale de la Geneva. Revoltele provocate la Budapesta de publicarea unor inregistrari audio in care premierul Ferenc Gyurcsany recunoaste fara echivoc ca guvernul sau a mintit mai bine de un an cu privire la situatia finantelor tarii sunt cea mai recenta dovada ca in Europa de Est lucrurile nu merg deloc bine. In luna iunie, slovacii s-au lepadat de un guvern care scosese tara din izolare internationala si din slabiciunea economica induse de regimul autoritar al lui Vladimir Meciar. Mikulas Dzurinda, ale carui reforme asigurasera tarii crestere si stabilitate economica, a fost inlocuit cu Robert Fico, un politician de stanga care a adoptat un discurs cu un ton populist ingrijorator. In aceeasi luna, Ungaria l-a reales pe Gyurcsany, care a urmat un program reformist, intr-o prima instanta, dar care a scapat din vedere acumularea masiva a datoriei publice. Planurile anterioare care prevedeau adoptare rapida a mo-nedei euro au fost trase pe linie moarta, data tinta devenind 2011 sau chiar 2012. Chiar si acest scenariu ar putea fi optimist. Intre timp, piata financiara a adus in discutie deficitul bugetar al tarii si posibilitatea intrarii intr-o criza serioasa. In acelasi timp, cehii au reusit sa aleaga un Parlament perfect echilibrat. Premierul Mirek Topolanek militeaza pentru o reforma urgenta dat nu dispune de majoritatea parlamentara necesara si face presiuni pentru alegeri anticipate in prima jumatate a anului 2007. Cehii au fost fortati, astfel, sa renunte si ei la planurile de a adopta euro in anul 2010. Trebuie luata in calcul si Polonia, unde gemenii Kaczynski, presedinte si premier, s-au aliat cu partide populiste, xenofobe si antisemite. Una dintre prioritatile lor este sa atace Banca Centrala si sa-l terfeleasca pe guvernatorul ei, Leszek Balcerowicz, parintele transformarii economice a Poloniei, cu acuzatii care seamana izbitor cu cele proferate in epoca stalinista. Cam asta se intampla cu acesti ""patru magnifici"". Numai ca vesti proaste vin si dinspre tarile mai mici, inclusiv din statele baltice. Iar de-a lungul Europei Centrale si de Est, situatia este deprimanta de la cap la coada. Cand atat de multe lucruri merg prost in acelasi timp, exista tentatia de a cauta o cauza comuna. Un factor adus adesea in discutie este epuizarea indusa de reforme. In nici 15 ani, aceste tari au trecut de la o economie planificata de la centru la o piata ""normala"" cu o crestere impresionanta a productiei interne. Numai ca schimbarile rapide sunt mai mereu descurajante si nu toata lumea a iesit pe plus dupa traversarea lor. In primul rand, nesiguranta a ajuns la ordinea zilei, in contrast cu viitorul gri dar previzibil pe care-l ofereau vechile regimuri comuniste. In ziua de azi, multi oameni tanjesc dupa acea perioada, pe care o considera mai putin dirijata de valori materiale. Partidele comuniste, mai mult sau mai putin reformate sau devenite socialiste, au priza la un numar mare de alegatori. In unele tari, cum ar fi Slovacia si Polonia, partidele nationaliste, de extrema-dreapta, se dovedesc o alternativa in plus, transmitand electoratului mesaje legate de valori traditionale si inamici familiari. Epuizarea provocata de reforme presupune si ca Europa Centrala si de Est are nevoie de un moment de respiro. Numai ca o alta explicatie a evenimentelor recente din regiune este posibila o data cu observatia ca reformele ce au urmat regimurilor comuniste au fost, in mare masura, dictate din afara, sub forma conditiilor de aderare la Uniunea Europeana. O data ce statutul de membru al Uniunii a fost obtinut iar banii europeni au inceput sa curga, liderii s-au simtit suficient de in siguranta ca sa-si permita sa slabeasca haturile politicilor economice. Astfel, deficitul bugetar e la ordinea zilei, iar in tarile unde valorile lor sunt cele mai ridicate, cum sunt Cehia si Ungaria, au prioritate in fata adoptarii euro. Doar Slovenia a fost acceptata sa adere la zona euro in 2007, cea mai generoasa data-tinta. Estonia si Lituania si-au depus si ele candidatura, dar au fost respinse. Exista cate o samanta de adevar in ambele explicatii ale reculului Europei de Est. Dar ce este acest fenomen pe care incercam sa il clarificam cu ajutorul atator explicatii? In aceasta regiune nu a existat o inclinare generala a balantei spre stanga sau dreapta. Reformele care sunt atacate intr-o tara continua sa fie puncte de reper in altele. Cu toate acestea, cei mai noi membri ai UE impartasesc anumite trasaturi-cheie. Cel mai important amanunt este ca au mostenit din era sovietica niste sectoare publice umflate cu pompa si ineficiente, pe care s-au straduit cat au putut sa le reduca si sa le profesionalizeze. Sectorul privat a fost reconstruit in intregime si este plin de viata, dar nu poate ramane competitiv daca nu este redusa fiscalitatea - o problema comuna intregii Europe. Pana acum, tensiunile au fost lasate sa mocneasca, ducand la deficite bugetare tot mai mari. Numai ca noii membri ai UE nu au la dispozitie nici o plasa de siguranta. Ar putea foarte bine sa continue sa cheltuiasca cu nemiluita banii pe care ii vor primi prin fondurile structurale si cele destinate agriculturii, asa cum au facut si alti fosti beneficiari ai fondurilor europene. Daca dau uitarii disciplina financiara, asa cum e posibil sa faca Ungaria si Cehia, vor trage singuri ponoasele. Fiind in afara zonei euro, monedele lor nationale o vor lua la vale, ducand la scaderea puterii de cumparare si a standardului de viata. Nefiind niste puteri economice, restul statelor UE abia daca vor tresari ca urmare a efectelor. Din fericire, cel mai improtant invatamant pe care-l putem trage de pe urma problemelor actuale din regiune este ca economia se adapteaza schimbarilor mai repede decat politica. Cresterea este in continuare puternica; ce-i drept, putea fi si mai puternica in conditiile unor politici economice favorabile. Totusi, numai niste greseli uriase ar putea stopa nivelul standardelor de viata, daca luam in calcul cresterea productivitatii din regiune. Europa Occidentala a trecut printr-o faza similara in anii 1950-1960. Acum a venit randul Europei Centrale si de Est. Din nefericire, atunci ca si acum, tarile nu par sa reuseasca sa invete unele din greselile celorlalte. Copyright: Project Syndicate, 2006.
Traducerea si adaptarea: Irina Cristea
www.project-syndicate.org